Angorjarea areolara

        Cea mai frecventa si mai simpla cauza de angorjare o reprezinta supraincarcarea sinusurilor, spatiile de stocare a laptelui situate sub areola. Aceasta nu produce nici un discomfort mamei, dar regiunea areolara poate deveni atat de ferma si de plata incat sugarul nu o mai poate cuprinde in gura pentru a o comprima cu gingiile. El poate lua in gura doar mamelonul, pe care poate incepe sa-l mestece si astfel exista conditii pentru aparitia iritatiilor locale. In consecinta, este important ca mama sau doica sa mulga suficient lapte din sinusuri inaintea suptului, astfel incat regiunea areolara sa devina suficient de moale si de usor compresibila pentru ca sugarul sa o poata prinde corect in gura.
        Nu este necesar sa se mulga prea mult lapte pentru a inmuia regiunea areolara; doua pana la cinci minute de extirpare manuala a laptelui la fiecare san sunt de ajuns. Apoi, mama poate comprima regiunea areolara cu degetele, de deasupra si de dedesubt, in timp ce introduce sanul in gura sugarului, pentru a-l ajuta pe acesta sa o apuce corect in gura cand incepe suptul. Acest tip de angorjare este cel mai probabil sa para in cea de-a doua jumatate a primei saptamani de viata a sugarului, dureaza doua sau trei zile si nu mai apare dupa aceea, daca alaptarea la san continua in mod normal.

Angorjarea periferica

        Acest tip de angorjare implica nu numai regiunea areolara, ci intreg sanul care devine ferm si provoaca discomfort mamei. Cele mai multe cazuri sunt usoare, dar in rarele cazuri mai severe sanul este umflat, surprinzator de tare si foarte dureros.
        Cazurile usoare, obisnuite, pot fi rezolvate cu promptitudine punand sugarul la san si alaptandu-l. Poate fi necesara inmuierea prealabila a regiunii areolare prin exprimare manuala a sanului, daca acesta este prea ferm pentru ca bebelusul sa-l poata lua in gura. Pentru cazurile severe se poate apela la mai multe metode diferite de tratament. Daca sugarul nu poate consuma suficient lapte pentru a reduce distensia sanului, acesta trebuie masat in intregime, incepand de la periferie si continuand spre areola. In timpul masajului trebuie utilizat un unguent ce contine lanolina si vaselina sau un ulei vegetal pentru a evita iritarea pielii, dar acestea nu trebuie aplicate pe areola pentru ca o fac sa devina prea alunecoasa pentru a putea exprima mai apoi laptele. Masajul sanilor este obositor pentru mama si trebuie realizat doar pana la ameliorarea partiala a angorjarii. Se poate apela la masaj o data sau de cateva ori pe zi. Discomfortul persista de obicei doar doua sau trei zile. Aplicarea unor comprese umezite cu apa calda, cu o temperatura confortabila, pare sa ajute la pregatirea sanilor pentru masaj. Daca masajul exprimat de exprimarea manuala a sanilor nu poate fi practicat eficient, se poate recurge la folosirea unei pompe pentru lapte. Intre supturi sau tratamente sanii trebuie sustinuti ferm, pe toate laturile, folosind un sutien robust, de dimensiuni adecvate sau un suspensor special ce se prinde de umeri. Suspensorul trebuie folosti in asa fel incat sa nu turteasca sanii, ci sa ii sustina ferm, atat de dedesubt,cat si lateral. Se poate recurge pe perioade scurte la aplicarea locala a unei pungi cu gheata sau sticle cu apa fierbinte. Medicul sau asistenta de pediatrie pot prescrie, de asemenea, diferite medicamente in aceste situatii. Angorjarea globala a sanilor, daca apare, se produce aproape exclusiv in cea de-a doua jumatate a primei saptamani, fiind rar intalnita dupa aceea.

Angorjarea datorata obstruarii ductelor de evacuare a laptelui (canalelor galactofore)

        Un al treilea tip de angorjare este similar celui precedent prin faptul ca nu afecteaza regiunea areolara si pentru ca este dureros, dar este limitat la un singur sector al sanului. El se datoreaza obsturarii canalelor galactofore si, cel mai probabil, apare dupa plecarea din maternitate. Tratamentul este asemanator celui aplicat angorjarii globale:
        - aplicatii calde locale, urmate de masajul zonei angorjate;
        - sustinerea sanului cu un sutien sau un suspensor eficient;
        - aplicarea unei pungi cu gheta sau a unei sticle cu apa fierbinte intre sedintele de tratament;
        - cresterea frecventei supturilor;
        - modificari frecvente ale pozitiei de alaptare;
        - odihna corespunzatoare a mamei.

Infectia sau abcesul sanului

        Daca in interiorul sanului se dezvolta o zona de inflamatie, poate fi vorba de o infectie care uneori conduce la formarea unui abces local. Pielea care acopera aceasta zona se poate inrosi si pot aparea febra si frisoane. Trebuie sa va masurati temperatura corporala si sa luati legatura cu medicul dumneavoastra sau cu asistenta de pediatrie. Cu toate acestea, multumita metodelor moderne de tratament al infectiilor, nu ar trebui sa fie nevoie sa intrerupeti alaptarea sugarului la sanul respectiv, nici macar temporar.

<- inapoi