Leziuni oculare in lepra

Lepra (boala Hansen) este o infectie cronica cu atingere palpebrala, produsa de bacilul Hansen (Mycobacterium leprae) ; patogenul patrunde in organism pe cale tegumentara, raspandinsu-de apoi prin intermediul structurilor nervoase periferice. Incidenta leprei este cea mai crescuta in tarile tropicale; apare de obicei in familiile in care exista astfel de bolnavi; perioada de incubatie a bolii este deosebit de lunga – 3 pana la 5 ani. Boala debuteaza prin leziuni tegumentare de tip papular sau macular, depigmentate sau hiperpigmentate.

Exista doua forme clinice de lepra:

- lepra lepromatoasa – manifestata predominant prin leziuni ale pielii difuze, simetrice si extensive, ce apar datorita unor reactii granulomatoase cu celule gigante si multipli patogeni intracelulari; aceasta forma de lepra evolueaza sever si este foarte contagioasa.

- lepra tuberculoida – in care leziunile predomina la nivelul structurilor nervoase, generand atrofii musculare, tulburari de sensibilitate (anestezie sau hiperestezie), sau ulceratii la nivelul degetelor urmate de pierderea unor falange; evolutia acestei forme de lepra este in general benigna iar contagiozitatea este mai scazuta comparativ cu forma de boala lepromatoasa.

Lepra poate fi tratata daca este utilizata terapia cu sulfone, sulfamide sau rifampicina; tratamentul este de foarte lunga durata – ani de zile.

La nivel ocular, lepra conduce la afectarea tegumentului palpebral, insa periferic, leziunile se pot localiza si la nivelul nervilor periferici sau mucoaselor. Asa cum deja am amintit, leziunile palpebrale pot imbraca doua forme: forma lepromatoasa sau forma tuberculoida. Cicatrizarea leproamelor (nodulii din forma de boala lepromatoasa) va genera retractii si deformari ale pleoapelor.

Tratament

Pentru tratamentul leprei pot fi utilizate o serie de antibiotice dar si corticosterorizii. Dapsona este medicamentul de electie pentru tratamentul leprei, administrata in doza zilnica de 50-100 mg; dapsona are o foarte buna eficienta in terapia leprei, astfel incat dupa doar 3 luni de la initierea terapiei, majoritatea bacililor vor fi deja distrusi.

Rezistenta primara la dapsona apare destul de rar; rifampicina este un chimioterapic eficient impotriva bacilului leprei – in foarte rare situatii bacilul poate dezvolta rezistenta in fata acestui antibiotic. Alte chimioterapice eficiente in terapia leprei: clofazimina, etionamida, protionamida, tiambutozina si amitiozina.

Starile reactionale din lepra pot fi combatute prin utilizarea de antipiretice si analgezice. Terapia fizica recuperatorie este indicata pentru ameliorarea contracturilor fizice ale mainii; iar acolo unde este cazul (leziuni mutilante), se poate interveni chirurgical pentru transplantarea unor tendoane sau a unor fragmente de nervi.