Coproporfirie ereditara

Coproporfiria este una dintre porfirii, boli care implica un defect in metabolismul hemului si determina secretie excesiva de porfirine si precursori ai porfirinelor. Coproporfiria se manifesta prin durere abdominala, neuropatii, constipatie si modificarile cutanate.
Este o boala genetica cu transmitere autosomal dominanta care determina urina rosie, fotosensibilitate si atacuri de durere abdominala. Simptomele variaza de la usoare la severe si pot fi controlate prin dieta si declansate de anumite medicamente.
Simptomele cuprind probleme neurologice, tipic confuzie si modificari senzoriale episodice. Peste 30% dintre bolnavi sufera de eruptii cutanate fotosensibile cu afectarea unghiilor conducind la cicatrici permanente.
Factorii declansatori cunt considerati infectiile, modificarile hormonale, dieta, alcoolul si unele medicamente: barbituricele, contraceptivele hormonale.

Patogenie si cauze

Coproporfiria este o boala autosomal dominanta determinata de defectul enzimei coproporfilinogen oxidaza. Enzima grebeste conversia coproporfinogenului la protoporfinogen. In coproporfirie precursorii porfirinei: porfobilinogenul si acidul amino-levulinic acumuleaza, precum si porfirinele deja formate. Principala problema este distructia neurologica care conduce la neuropatii autonome si manifestari psihiatrice. In coproporfirie pielea este de asemeni afectata dar nu atit de frecvent precum simptomele neuroviscerale.
Etiologia bolii de piele se poate datora depozitarii porfirinelor nou formate in piele, astfel reactionind la expunerea la soare si conducind la distructie cutanata. Desi pacientii cu atacuri neuroviscerale acute prezinta intotdeauna niveluri ridicate de porfibilinogen si acid amino-levulinic, cercetatorii nu sunt decisi asupra mecanismului care conduce la boala simptomatica, deoarece majoritatea pacientilor cu defectul genetic prezinta porfirine in exces dar nu si simptome.

Semne si simptome

Cei mai multi pacienti cu porfirie devin simptomatici la virsta de 18-40 de ani. Atacurile sunt rare inainte de puvertate sau dupa virsta de 40 de ani. Coproporfiria prezinta manifestari neuroviscerale si cutanate.

Simptomele neuroviscerale:
Aceste simptome constau din neuropatii autonome (constipatie, durere abdominala colicativa, varsaturi, hipertensiune), neuropatie periferica, convulsii, delir, coma si depresie. Secventa evenimentelor atacurilor cuprinde: durere abdominala, apoi simptome psihiatrice (isterie) si la final neuropatii periferice. Pacientii pot prezenta durere abdominala severa care dureaza citeva zile. Durerea de scurta durata sau cronica nu este specifica porfiriei. Durerea este epigastrica si de natura colicativa. Pacientii nu prezinta durere intre atacuri. Constipatia este comuna si poate fi foarte severa. Greata si varsaturile sunt prezente.

Manifestarile cutanate:
Boala de piele este similara cu porfiria cutanata tarda. La expunerea de durata la soare pacientii dezvolta vezicule si bule. Daca pacientii sunt simptomatici cu coproporfirie tind sa prezinte simptome neuroviscerale decit simptome cutanate. Veziculele se formeaza pe zonele expunse la soare si evolueaza cu transformarea in cicatrici cronice cu piele fragila. Pacientii prezinta cresterea excesiva a parului pe zonele expuse la soare.

Manifestarile neurologice:
Pacientii cu coproporfirie pot prezenta semne ale sistemului nervos central: convulsii, modificari ale statusului mental, cecitate corticala si coma. Pacientii experimenteaza neuropatii periferice predominant motorii si care pot mima sindromul Guillan-Barre. Slabiciunea debuteaza in membrele inferioare si urca, dar neuropatiile pot avea orice distributie. Durerea difuza, mai ales in jumatatea superioara a corpului este prezenta. Pacientii pot manifesta neuropatii autonome cu tahicardie si hipertensiune.

Manifestarile psihiatrice:
Pacientii pot prezenta o varietate de simptome psihiatrice. Prezinta simptome neurologice sau abdominale concurente.

Diagnostic

Studii de laborator:
-evaluarea coproporfirinelor din scaun cu demonstrarea secretiei in exces
-demonstrarea coproporfirinelor urinare, cu iveluri ridicate mai ales in timpul atacurilor si a prodominantei simptomelor neurologice, valorile usor ridicate sunt comune si nespecifice
-porfobilinogenul urinar ridicat la pacientii cu simptome neuroviscerale
-hiponatremia prin secretie inadecvata de ADH si leucocitoza moderata sunt nespecifice in timpul unui atac
-demonstrarea inactivitatii enzimatice a oxidazei coproporfinogen.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: abcesul abdominal, angina abdominala, ischemia mezenterica acuta, fibromialgia, obstructia gastrica, ileus, criza adrenala, alte tipuri de porfirii, colica biliara, colangita, durerea pelvica cronica, tulburari de panica, constipatie, delir, ulcer duodenal.

Tratament
Tratamentul coproporfiriei ereditare incearca reducerea intensitatii si frecventei atacurilor prin reducerea sintezei hemului si a productiei de precursori ai porfirinei.
Glucoza in doze ridicate (400g/d) poate inhiba sinteza hemului si este utila pentru tratamentul atacurilor usoare. Atacurile severe, mai ales cele cu simptome neurologice sunt tratate cu hematina pentru 4 zile. Pacientii trebuie sa primeasca o alimentatie bogata in carbohidrati in timpul atacului.
Controlul durerii se face cu narcotice. Se administreaza laxative alaturi de narcotice pentru a preveni exacerbarea constipatiei pacientului. Convulsiile sunt tratate cu neurontin. Majoritatea agentilor anticonvulsivanti clasici sunt contraindicati in atacurile de porfirie. Boala cutanata nu raspunde la flebotomie sau antimalarice.

Prognostic:
Majoritatea pacientilor care au suferit un atac acut de porfirie nu vor mai prezenta un altul in evolutia bolii. Evitarea factorilor precipitanti ajuta la prevenirea atacurilor. Cercetatorii considera coproporfiria mai putin severa decit porfiria acuta intermitenta.