Conjunctivita purulenta gonococica a nou nascutului

Cunoscuta si sub denumirea de ophtalmia neonatorum este o afectiune grava a nou nascutului produsa de Neisseria gonorrhoeae – diplococi gram-negativi, cu fetele adiacente aplatizate (aspect de boabe de cafea), strict aerobi care cultiva optim la o temperatura apropiata de cea a organismului uman (35-37ºC) . Contaminarea se face in timpul nasterii prin contactul direct al fatului cu secretiile vaginale ale mamei infectate si este favorizata si de manevrele obstetricale (debut in 2-5 zile dupa nastere) . In cazuri exceptionale - mult mai severe - contaminarea se poate face si intrauterin (boala manifesta inca de la nastere) . De asemenea nou-nascutul se poate infecta si imediat dupa nastere intr-un mediu socio-economic precar din neglijenta mamei (contact cu lenjerie murdara, in apa de baie, etc. ) . In acest ultim caz debutul se produce mai tarziu intre 7 si 10 zile dupa nastere.
Rezervorul major al bacteriei sunt persoanele asimptomatice (mai mult femei) si simptomatice. Boala este in stransa relatie cu nivelul socio-economic ajungand de exemplu la 5% din nou nascuti in Africa Sub- Sahariana fata de doar 11 cazuri raportate in 1991 in Marea Britanie la o populatie de 57 milioane locuitori.

Boala evolueaza in trei etape:
- de inflamatie, dureaza cca. 3 zile se manifesta prin edem palpebral marcat, chemozis si secretie,
- de pioree este o secretie abundenta, sub presiune (pericol de contaminare pentru medicul practician care examineaza ochiul), galben-verzuie si aglutinarea cililor; dureaza intre doua si trei saptamani
- de regresie, stadiu in care copilul prezinta hiperemie conjunctivala, secretie catarala si induratia pleoapelor.
Boala evolueaza intotdeauna bilateral si poate provoca numeroase si severe complicatii. Acestea pot fi locale (ulcere corneene ce se cicatrizeaza cu formarea unui leucomvcorneean) sau la distanta (artrita genunchiului, endocardite, exceptional meningita si doar in cazuri de pacienti imunocompromisi) .

Diagnosticul suspectat in urma examenului clinic si a anamnezei trebuie confirmat de testele de laborator. Acestea presupun in principal cultivarea unor probe din secretia atat de abundenta. Bacteria este foarte sensibila la deshidratare si la frig fapt pentru care inocularea se face pe medii preincalzite imediat dupa recoltarea probelor. Hemoculturile pot fi pozitive dar doar in prima saptamana la bolnavii cu infectie diseminata. O identificare preliminara si mai rapida se poate face prin izolarea de diplococi gram-negativi oxidaza-pozitivi care cresc pe medii selective pentru neisserii patogene.

Tratamentul trebuie instituit rapid atat la nou nascut cat si la mama. Profilaxia primara se face prin educatie sexuala si tratarea corecta a bolii la gravida. Chimioprofilaxia nou-nascutului se face atunci cand se stie de boala mamei (sau exista suspiciunea), imediat dupa nastere prin administrarea de instilatii conjunctivale cu solutie de nitrat de argint 1%, tetraciclina 1% sau eritromicina 0, 5%.
Penicilina a iesit din arsenalul terapeutic dat fiind aparitia rezistentei mediata de ß-lactamaze si necesarul unor doze tot mai mari de antibiotic pentru inhibarea N. gonorrhoeae. Medicamentul de electie in terapia curativa este ceftriaxona in doza unica.