Chist mucos - mucocel

Chistul mucos este o leziune chistica benigna, mucoasa a glandelor salivare minore din cavitatea orala. Se prefera denumirea de mucocel deoarece aceste formatiuni nu prezinta perete epitelial propriu precum chisturile. Leziunile pot fi localizate direct sub mucoasa-mucocele superficiale, in submucoasa-mucocelele clasice sau in corionul profund-mucocele profunde. Exista doua tipuri de mucocele in functie de caracteristicele histologice ale peretelui chistic: o extravazare mucoasa a peretelui formata de ecluze mucoase inconjurate de tesut de granulatie-92% si un chist de retentive mucoasa cu perete epithelial-8%.

Persoanele afectate acuza multiple vezicule care se rup spontan lasind ulcere superficial. Acestea se vindeca complet in citeva zile. Leziunile mai profunde se prezinta ca papule in domcare devin galbui in citeva luni.
Pacientii cu chisturi superficiale nu necesita tratament. Pentru leziunile multiple se indica injectare intralezionala de triamcinolon si electrodesicare. Tratamentul de electie pentru chisturile profunde este excizia chirurgicala clasica. O alternative terapeutica este criochirurgia, laserul cu argon si carbon dioxid. Pacientii cu aceasta afectiune au un prognostic excelent, totusi recurenta este frecventa in absenta rezectiei glandelor salivare associate.

Patogenie si cauze

Mecanismul formarii chisturilor mucoase nu este in totalitate clar, totusi se sugereaza o etiologie traumatic fata de una obstructive. Localizarea frecventa a formatiunilor pe suprafata lateral a buzei inferioare sustine rolul traumatismului ca factor etiologic. Desi obstructia poate juca un rol in etiologia chisturilor mucoase s-a demonstrate ca legarea ductelor glandelor mucoase la cobia nu a determinat formarea de mucocele.

Semne si simptome

Desi pacienti de toate virstele pot fi afectati, cazurile cele mai frecvente de chisturi mucoase apar la cei mai tineri de 30 de ani. Chisturile mucoase de retentive sunt mai commune la persoanele in virsta. Prezentarea clinica variaza in functie de tipul si localizarea leziunilor. Persoanele cu chisturi superficiale pot acuza aparitia a mai multor vezicule care se rup si lasa ulcere superficial. Aceste leziuni se vindeca complet in citeva zile. Uneori leziunile reapar in acelasi loc.
Chisturile clasice se prezinta ca papule in forma de dom, stralucitoare care devin galbui ca ceara si dispar in citeva luni. Un chist localizat in tesutul profund prezinta o faza de crestere lenta determinind mase ferme, profunde.

Examen fizic
Prezentarea clinica depinde de profunzimea leziunii.
Chisturile superficiale: mucusul se acumuleaza imediat sub mucoasa determinind vezicule mici, translucente pe palatal moale, regiunea retromolara si mucoasa bucala. In timp aceste vezicule se rup spontan sau prin trauma lasind ulcere palide sau eroziuni.
Chisturile clasice: aceasta forma se prezinta ca o colectie de material mucos in submucoasa superioara producind tumefieri in dom, bine definite, mobile si nedureroase. Aceste leziuni au o suprafata neteda albastra. Dimensiunea variaza de la citiva mm la cm, dar 75% dintre leziuni sunt sub 1 cm. suprafata leziunii poate deveni neregulara si alba datorita numeroaselor rupture si vindecari determinate de trauma sau punctie.

Cea mai comuna localizare este pe buza inferioara, planseul gurii, obraji, palat, fosa retromolara si suprafata dorsal a limbii. Leziunile evita buza superioara. Cele mai multe leziuni mari afecteaza planseul gurii. Acestea sunt numite ranula datorita similaritatii cu un element anatomic sub forma de sac din cavitatea orala a broastei. Aceasta colectie de mucus se poate extinde si in afara cavitatii orale pina la medistinul superior sau baza capului. Cind mucusul se acumuleaza in tesuturile profunde moi apar mase mari, nedureroase de culoare roz pe mucoasa.

Diagnostic

Studii efectuate:
-radiografie plana arata densitatea tesuturilor moi
-sonograma arata o masa rotunda sau lobulata hipoecogena cu margini bine definite
-computer tomografia arata o formatiune de densitatea apei bine definite
-aspiratia cu ac fin este folosita pentru evaluarea leziunilor profunde, aceasta demonstreaza lichid mucoid cu citeva histiocite si celule inflamatorii.

Examen histologic. Se demonstreaza colectii cu mucus eozinofilice amestecat cu celule inflamatorii, prezente in mucoasa superficial sau profunda. Mucina are o roigine epiteliala decit una fibroblastica. Peretele formatiunilor este format din tesut de granulatie, in timp acesta este inlocuit de fibrocite si celule inflamatorii. Rar se observa un perete epithelial derivate din glandele salivare minore. Leziunile prezinta infiltrate limfocitice, distensie ductala, degenerarea acinilor si grade variate de fibroza.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: stomatita aftoasa, lichen plan, lipoame, pemfigoid mucos, hemangioame, fibroame, schwanom.

Tratament

Pacientii cu chisturi superficial necesita doar supraveghere. Pentru chisturile multiple se recomanda injectii intralezionale cu triamcinolon si electrodesicare.

Terapia chirurgicala.
Glandele salivare minore trebuie excizate doar in cazul iritatiei persistente. Tratamentul de electie pentru chisturile profunde si cele clasice este excizia chirurgicala, care trebuie sa include tesutul glandular imediat adiacent. Criochirurgia cu nitrogen lichid este o alternative terapeutica. Dupa o saptamina se observa o suprafata necrotica in zona tratata. Mai tirziu aceasta se separa de tesutul sanatos in 1-2 saptamini, aratind o suprafata reepitelizata. Avantajele procedurii include aplicarea simpla, discomfortul minor in timpul procedurii si incidenta scazuta a complicatiilor: infectie, hemoragie. Exista posibilitatea recurentei.

O alta strategie terapeutica este terapia cu laser argon. Zona se vindeca complet in 2 saptamini. Avantajele asupra cruichirurgiei constau in lipsa discomfortului in perioada postoperative, edem si iritatie diminuata si un timp de vindecare redus. Dezavantajul este necesitatea unui echipament specializat.
Folosirea laserului cu dioxid de carbon in tratamentul mucocelelor a fost incercat. Prezinta avantajul unei tehnici chirurgicale precise, lipsa singerarii si plaga minima.
Prognosticul acestor pacienti este bun. Recurenta este frecventa daca glandele salivare nu au fost excizate.