Depresia postpartum

Introducere

In perioada postpartum pina la 80% dintre femei experimenteaza un tip de tulburare de comportament. Pentru cele mai multe femei simptomele sunt tranzitorii si relativ usoare, totusi 15% dintre acestea acuza o forma mai severa de depresie iar 1% psihoza postpartum.

Depresia postpartum denumita si depresia postnatala este o forma de depresie clinica care poate afecta femeile si mai rar barbatii dupa nastere. Studiile raporteaza prevalente printre femei de 5-25%, iar la barbati 1, 2-25%. Depresia postpartum apare la femei dupa au purtat un copil, de obicei in primele luni. Simptomele cuprind tristete, oboseala, insomnie, modificari ale apetitului, libido redus, episoade de plins, anxietate si iritabilitate. Se considera ca depresia postpartum este cauzata de lipsa de vitamine, dar studiile tind sa arate drept cauze modificarile semnificative in echilibrul hormonal al femeii in timpul sarcinii. Pe de alta parte, tratamentul hormonal nu a ajutat in depresia postpartum.

Bolile psihiatrice postpartum au fost conceptualizate intial ca un grup de tulburari legate specific de sarcina si nastere, astfel considerate diagnostic distincte de alte tipuri de boli psihiatrice. Datele mai recente sugereaza ca bolile psihiatrice postpartum sunt nediferentiabile de tulburarile psihiatrice care apar in alte perioade in timpul vietii unei femei.

Desi sunt disponibile tratamente farmacologice si nonfarmacologice, pacientele trec cu vederea depresia postpartum. Tulburarile afective postpartum pun mama si copilul la risc si sunt asociate cu efecte semnificative pe termen luyng asupra dezvoltarii copilului de aceea screening-ul, recunoasterea prompta si tratamentul depresiei sunt esentiale pentru mama si copil.

Factori de risc:

In timp ce nu toate cauzele depresiei sunt cunoscute, un numar de factori au fost identificati ca predictori:
-alaptarea prin formule artificiale de lapte, isotric de depresie
-fumatul, respectul de sine diminuat, grijile pentru copil
-anxietatea parentala, suportul social diminuat
-relatie maritala deficitara, parinte singur, status socioeconomic deifictar
-sarcina nedorita.

Cauze:
Ipoteza psihologica evolutionara:
Copii umani necesita o grija extraordinara. Lipsa suportului din partea tatilor si a altor membrii ai familiei va creste costul nasterii mamei, in timp ce problemele copilului vor reduce beneficiile evolutionare. Daca mamele ancestrale nu primeau indeajuns suport de la tati si alti membrii ai familiei, nu-si permiteau cresterea copilului fara a rani alti copii deja existenti sau a-si face rau ele insele. .
Pentru mamele care sufera de suport social inadecvat sau cu alte circumstante stresante, emotiile negative sunt directionate catre copil. Mamele cu depresie postpartum pot manifesta inconstient mai putine emotii pozitive si mai multe negative fata de copil, sunt mai putin grijulii si mai putin sensibile la suferintele copilului, mai putin disponibile emotional sau chiar au ginduri de a –si rani propriul copil.
Astfel mamele nu sunt bolnave psihic ci nu-si pot permite sa aibe grija de un nou copil fara suport social.

Semne si simptome

Epuizarea postpartum:

Este cauzata de deprivarea de somn cuplata cu modificarile hormonale din corpul femeii imediat dupa nastere. Poate fi usoara sau severa. cele mai multe cazuri sunt notate la femei care au copii cu colice severe care perturba somnul. Conditia nu este aceeasi cu depresia postpartum dar poate fi clasificata ca o depresie postpartum chiar daca este cauzata de oboseala extrema. Tratamentul medical este minim. Poate dura de la 0 zi pina la 20 de zile si raspunde la reluarea adecvata a somnului.

Tristetea postpartum:

Pana la 85% dintre femei experimenteaza instabilitate afectiva postpartum. Dispozitia rapid fluctuanta, iritabilitatea, episoadele de plins si anxietatea sunt simptome comune. Simptomele ating maximum in ziua 5 de la nastere si se mentin pentru citeva zile, dar sunt in general limitate de timp si se remit spontan in primele 2 saptamini postpartum. Simptomele nu interfera cu capacitatea mamei de a avea grija de ea si de copil. Femeile cu simptome mai severe sau care persista peste 2 saptamini trebuie investigate pentru depresie postpartum.

Depresia dupa sarcina:

Depresia postpartum apare la 15% dintre femeile din populatia generala. Apare mai frecvent in primele 4 luni de la nastere, dar poate apare oricind in primul an. Nu este diferita de depresia comuna. Perioada postpartum este mai vulnerabila pentru o femeie. Femeile care au suferit un episod de depresie majora dupa nastere au risc de recurenta de aproximativ 25%.

Femeile cu risc ridicat sunt cele cu istoric personal de depresie, episoade anterioare de depresie postpartum sau depresie in timpul sarcinii. In plus o viata stresanta, grija pentru copil, lipsa suportului social, sarcina nedorita si nesiguranta sunt factori de risc.
Tipic depresia postpartum se dezvolta insidios in primele 3 luni de la nastere, desi poate prezenta si un debut mai rapid. Depresia postpartum este mai persistenta si debilitanta decit tristetea postpartum.

Semnele si simptomele depresiei postpartum sunt nediferentiabile clinic de depresia majora care apare la femei in alte perioade. Simptomele de depresie majora pot include afectivitate redusa, anhedonie, insomnie, oboseala, tulburari ale apetitului, ginduri suicidale si ginduri recurente de moarte. In perioada postpartum depresia este caracterizata de tristete intensa, anxietate sau disperare. Acestea interfera cu capacitatea mamei de a functiona cu riscul de a face rau copilului sau ei insesi.
Anxietatea este proeminenta cuprinzind griji sau obsesii asupra sanatatii copilului. Mama poate avea sentimente ambivalente sau negative fata de copil.

Psihoza postpartum:

Psihoza postpartum este cea mai severa forma de boala psihiatrica postpartum. Conditia este rara si apare la 1-2 per 1000 femei dupa nastere. Un risc ridicat il au femeile cu istoric de tulburari bipolare sau episod anteror de psihoza postpartum. Are un debut dramatic, la 48-72 ore de la nastere. La majoriatea femeilor simptomele se dezvolta in primele 2 saptamini postpartum. Conditia implica dezvoltarea rapida a unor episoade de manie cu simptome precum nelinistea si insomnia, iritabilitatea si comportament dezorganizat. Mama poate avea deziluzii relationate de copil (copilul este defect, pe moarte, este diavolul sau Dumnezeu) sau poate avea halucinatii auditive care o indeamna sa faca rau copilului. Riscul de suicid sau pruncucidere este mare printre aceste femei netratate.

Tratament

Numeroase studii stiintifice sustin notiunea ca depresia postpartum este tratabila folosind o varietate de metode. Daca cauza tristetii postpartum poate fi identificata sub forma factorilor sociali de risc, tratamentul trebuie directionat asupra sustinerii partenerului, terapie cognitiva si ajutor cu cresterea copilului.

Tratamentele cuprind:
-evaluarea medicala pentru a exclude problemele psihologice
-terapia cognitiva, medicatie, grupuri de suport
-vizite la domiciliu, dieta sanatoasa, somn adecvat.

Terapia farmacologica:
Este indicata pentru simptomele moderat-severe sau cind o femeie nu raspunde la tratamentul nonfarmacologic. Medicatia poate fi folosita in conjunctie cu terapiile nonfarmacologice.

Inhibitorii recaptarii serotoninei sunt agentii de prima linie si eficienti la femeile care nu raspund la tratamentul nonfarmacologic. Medicatia poate fi folosita alaturi de terapiile nonfrmacologice. Efectele adverse ale acestora cuprind insomnia, greata, supresia apetitului, cefalee si disfunctie sexuala.

Antidepresivele triciclice pot fi utile pentru femeile cu tulburari ale somnului, desi unele studii sugereaza ca femeile raspund mai bine la terapia cu serotoninice. Efectele adverse cuprind sedarea, cistigarea in greutate, gura uscata, constipatie si disfunctie sexuala. Tipic simptomele incep sa diminue dupa 2-4 saptamini. o remisiune completa poate necesita citeva luni. La cele care raspund partial cresterea dozei poate fi necesara.

Agentii anxiolitici cum este lorazepamul si clonazepamul pot fi utile ca tratament aditional la pacientele cu anxietate si tulburari de somn. Unele date sugereaza ca estrogenul, unic sau in combinatie cu antidepresivele pot fi benefice. Antidepresivele ramin prima linie de tratament.

Daca acesta este primul episod de depresie, 6-12 luni de tratament sunt recomandate. Pentru femeile cu depresie majora recurenta, mentinerea de lunga durata a tratamentului cu antidepresive este necesara.
Esecul tratamentului poate determina deteriorarea relatiei dintre mama si copil sau partener. Poate creste de asemeni riscul pentru mama si copil, ca si compromiterea dezvoltarii fizice si sociale a copilului. Initierea precoce a tratamentului este asociata cu un prognostic mai bun.

Alaptarea si tratamentul psihotrop:
Femeile care vor hrani la sin copiii trebuie informate ca toate psihotropele, incluzind antidepresivele sunt secretate in lapte. Concentratiile variaza larg. Femeile tratate cu acid valproic si carbamazepina trebuie sa evite alaptarea deoarece aceste droguri sunt asociate cu hepatotoxicitate la copii. Femeile tratate cu litiu trebuie sa fie precaute deoarece litiul se secreta in cantitati mari in lapte si determina toxicitate semnificativa la copil.

Nutritia:
Femeile insarcinate, care alapteaza si cele postpartum sunt incurajate sa se informeze asupra nutritiei adecvate.
Acizii omega-3: unii experti cred ca depresia postpartum poate fi atribuita depletiei de acizi grasi omega-3 din creierul mamei pentru a sustine dezvoltarea creierului copilului sau prin alaptare. Aceasta poate fi prevenita prin asigurarea ca dieta mamei aduce o cantitate suficienta de acizi grasi. Sursele naturale de omega 3 cuprind uleiul de peste, carnea animalelor hranite cu iarba si nu cu grine si ouale. Acizii pot fi luati si sub forma de capsule supliment.

Proteinele pot fi gasite intr-o larga varietate de alimente: carnea, oua, brinza.

Hidratarea este una dintre cele mai importante intr-o dieta. Se recomanda consumul a 8 pahare de apa pe zi. Mamele care alapteaza trebuie sa bea un pahar de lichide inainte de a alapta.

Vitaminele trebuie administrate sub recomandarea medicului.
Vitaminele B: unele studii limitate indica ca administrarea de vitamine B, mai ales riboflavina pot ajuta la reducerea depresiei postpartum.

Impactul depresiei postpartum asupra copilului:
Un numar mare de studii sugereaza ca atitudinea mamei si comportamentul fata de copil afecteaza semnificativ legatura mama-copil, precum si dezvoltarea copilului. Depresia postpartum poate afecta negativ aceste interactiuni mama-copil. Mamele cu depresie postpartum sunt mai predispuse la manifestarea atitudinilor negative fata de copil.
Copii mamelor cu aceste probleme prezinta mai frecvent tulburari comportamentale (tulburari ale somnului, tulburari ale alimentatiei, hiperactivitate), intirziere in dezvoltarea cognitiva, tulburari emotionale si sociale si debut precoce a bolilor depresive.

Preventie:
Identificarea timpurie si interventia amelioreaza prognosticul pe termen lung pentru majoritatea femeilor. Unele succese fata de tratament exista. O mare parte din preventie cuprinde evitarea factorilor de risc. comunitatea sociala joaca un rol important in identificarea si tratarea depresiei postpartum. Femeile trebuie supravegheate de catre medic pentru a detecta din timp depresia. De asemeni exercitiile fizice si nutritia adecvata par a juca un rol in preventia depresiei postpartum si in general a depresiei.