Aritmia

Introducere

Inima este un muschi ce functioneaza asemenea unei pompe. Ea este divizata in patru camere: doua superioare -atrii  si doua inferioare -ventricule. Inima bate (se contracta) atunci cand este strabatuta de un impuls electric generat de “stabilizatorul natural” al inimii -nodulul sinusal sau sinoatrial (NS). In cazul ritmului cardiac normal, numit si ritm sinusal, impulsul pleaca din atriul drept, se propaga in tot atriul si in nodul atrioventricular (AV). De aici, impulsul (stimulul) este condus printr-o retea de fibre specializate (sistemul His-Purkinje) la toate celulele ventriculelor. Acest traseu trebuie urmat cu exactitate pentru ca inima sa functioneze normal. Atat timp cat stimulul electric este transmis normal, inima pompeaza sange si se contracta intr-un ritm normal (intre 60 -100 ori pe minut).

Termenul de aritmie se refera la orice modificare a ritmului normal al impulsurilor electrice, determinand un ritm cardiac neregulat. Unele aritmii dureaza atat de putin (de exemplu, o pauza temporara sau o contractie prematura) incat ritmul cardiac nu este afectat. Dar daca aritmiile dureaza mai mult, ritmul cardiac poate fi prea rapid, prea lent sau neregulat.

Termenul de tahicardie se refera la o frecventa cardiaca de peste 100 batai pe minut.

Vorbim de  bradicardie atunci cand frecventa cardiaca este mai mica de 60 batai pe minut.

Aritmia sinusala

Se refera la schimbarile ciclice ale ritmului cardiac in timpul respiratiei. Este frecventa la copii si uneori la adulti.

Factori de risc

Frecventa cardiaca creste in timpul activitatii fizice si scade in timpul somnului. Facand exceptie de aceste variatii zilnice, toate persoanele prezinta la un moment dat episoade pasagere de aritmie. De fapt, pe parcursul a  24 ore, aproximativ o cincime din adultii sanatosi sufera de extrasistole (contractii premature ale inimii) frecvente.
Prevalenta aritmiilor atriale si ventriculare tinde sa creasca odata cu varsta, chiar si in cazul persoanelor care nu sufera de boli cardiace. Datorita unor afectiuni congenitale, persoanele pot fi predispuse la aritmie. De exemplu, dezvoltarea incompleta a sistemului de conducere a impulsurilor este o cauza a blocului cardiac sau a bradicardiei.

Bolile cardiace dobandite sunt cel mai important factor de risc pentru aritmie. Cauzele principale sunt ateroscleroza (depuneri de grasimi pe peretii arterelor), hipertensiunea arteriala si afectiunile inflamatorii sau degenerative. Cicatrizarile sau depozitele anormale prezente la aceste afectiuni pot provoca bradicardia, inhiband activitatea nodului sinusal  sau conducerea atrioventriculara. In mod asemanator, ele pot provoca tahicardie (cu origine atriala sau ventriculara) datorita activitatii anormale a celulelor sau prin crearea unor insule de tesut inert din punct de vedere electric.

Numerosi agenti chimici pot provoca aritmii, uneori cu consecinte grave. Printre factorii cunoscuti se numara concentratiile mari sau mici de minerale (precum potasiu, magneziu si calciu) din sange sau tesuturi.  Aceste minerale au un rol esential in producerea si conducerea normala a impulsurilor la inima.  Substantele care creaza dependenta, precum alcoolul, tigarile si drogurile pot provoca aritmie, la fel ca si unele medicamente pentru inima. Chiar si medicamentele pentru tratarea aritmiei pot provoca un alt tip de aritmie.