Bronhopneumonia la copil

Bronhopneumonia este o pneumonie bacteriana acuta, cu frecventa crescuta la sugar si copilul mic.

Semne si simptome:

Caracteristice afectiunii sunt leziunile de bronho-alveolita in focare (nodul CHARCOT) sau disseminate.
Tabolul clinic cuprinde sindromul respirator, cardio-vascular si toxi-infectios.

Factorii determinanti sunt exclusiv bacterieni, unul sau mai multi (succede o infectie virala) : pneumococ, stafilococ, streptococ, Klebsiella, Hemophilus influenzae, piocianic, anaerobi, piocianic, proteus, salmonella.

Infectia bacteriana este preagita frecvent de o infectie virala. Factori favorizanti ai acestei patologii pulmonare ii constituie : sugarii mici, tarele biologice, imunitatea scazuta, distrofia, prematuritatea, bolile pulmonare cronice (bronsiectazie, malformatii, corpi straini), septicemia, manevrele medicale (endoscopie, bronhoscopie, traheostomie, intubatie), corticoterpia prelungita, alimentatia dezechilibrata (din punct de vedere cantitativ si calitativ, cu un continut scazut in vitamine), boli alergizante (rujeola, gripa, tuse convulsiva) , aspirarea unor lichide in caile respiratorii.

Radiografia pulmonara evidentiaza leziuni de bronho-alveolita supurata - noduli Charcot, in focare de congestie pulmonara, confluate, diseminate in parenchim. Se poate observa acumularea de lichid seros sau purulent cu infiltrate inflamatorii, adenoparie hilara si alte leziuni.

Din punct de vedere clinic bronhopneumopatia debuteaza dupa infectii ale cailor aieriene superioare, se agraveaza si apare dispneea mixta, febra (39-40 gradeC) cu sau fara convulsii, cianoza, tulburari digestive. O importanta deosebita se acorda Sindromului respirator caracterizat prin: gravitatea sindronului functional, tahipnee (60-80respiratii/minut) cu dispnee expiratorie (expir scurt, gamut), tiraj inter-costal, geamat respirator, tuse, la inceput uscata apoi umeda, respiratie superficiala, miscare de piston a capului.

Diagnosticul pozitiv:

Diagnosticul de bronhopneumonie se pozitiveaza pe seama tabloului clinic si a investigatiilor paraclinice.

La examenul fizic al apartului respirator se constata condensarea – submatitate diseminata, murmur vezicular diminuat, respiratie suflanta, raluri crepitante si subcrepitante bilateral.
Sindrom cardio-vascular este prezent prin simptomatologia: tahicardie, colaps cardio-vascular (in stari toxice), hipotensiune arteriala, puls slab, extremitati reci, recolorarea capilara peste 3 secunde si cord pulmonar acut: cord marit, turgescenta jugularelor,
tahicardie, edeme, hepatomegalie de staza.
Sindromul toxi-infectios din cadrul bronhopneumopatiei cuprinde tulburari metabolice : hipoxie, acidoza, hipercapnie, infectie, toate avand rasunet general; tulburari digestive: anorexie, varsaturi, diaree cu ileus paralitic si deshidratare; tulburari renale: insuficienta renala functionala (oligurie, izostenurie, hematurie discreta) si tulburari ale Sistemului Nervos Central (secundara hipoxiei si hipercapniei) : agitatie, somnolenta, obnubilare progresiva, convulsii, coma.
Gravitate creste cand bronhopneumonia este cauzata de catre gram negativi si evolueaza la sugari cu handicapuri biologice marcate.

Teste de laborator evidentiaza leucocitoza, neutropenie sau leucopenie, VSH crescut, hipoxie marcata, hipercapnie cu acidoza mixta.

Diagnosticul etiologic se stabileste prin izolarea agentului incriminat in aspiratul traheal, in lichidul pleural, in tesutul din punctie pleurala si in hemoculturi pozitive 10-15%.
Se mai face: punctie lombara, fund de ochi (FO) pentru a vedea edemul cerebral, ionograma, uree si examen de urina.

Radiografia pulmonara evidentiaza in mod ESENTIAL: opacitati rotunde, nodulare, bilaterale, confluente uneori, micronoduli sau imagini pseudonodulice (diagnostic diferential cu tuberculoza), reactie pleurala sau pleurezie franca, focare pneumonice abcedate (stafilococ, Klebsiella, gram negativi) .
Bronhopneumopatia poate imbraca variate forme clinico-biologice:
- forme paravertebrale (la nou-nascuti, prematuri, distrofici) ;
- forme cu focare macronodulare diseminate (la sugar), unilaterale, bilaterale sau izolate;
- forme hiliobazale (hilar si paracardiac) ;
- forme segmentare sau pseudolobare (la copii eutrofici) : opacitati triunghiulare bine delimitate.

Diagnostic diferential:

Diagnosticul diferential se face cu alte afectiuni dispneizante:
- pneumonii virale (interstitiala) in care sindromul functional respirator dispneizant contrasteaza cu saracia semnelor fizice;
- bronsiolita edematoasa;
- stafilococia pleuro-pulmonara (stare generala alterata, componenta toxica fiind pe prim plan, componenta pleurala lichidiana cvaziconstanta, prezenta bulelor de emfizem, prezenta accidentelor de efractie: pneumotorax, pneumomediastin) ;
- tuberculoza pulmonara: character radiologic particular, PPD pozitiv, bacilul Koch present in sputa;
- EPA (edem pulmonar acut) cu insuficienta cardiaca;
- intoxicatie cu organofosforati (aici apare mioza) ;
- laringita acuta (dispneea este inspiratorie) .

Tratamentul:

Tratamentul prevede internare in mod obligatoriu. Nou-nascutii vor fi izolati in incubator sau la sectia de ATI.

Tratamentul etiologic de prima intentie la copil mai mic 3 luni (infectii cu streptococ de grup B sau D, gram negativi, stafilococ, pneumococ) se face prin administrarea de antibiotice: AMPICILINA 100mg/kgc/zi asociat cu GENTAMICINA 5mg/kgc/zi sau NETILMICINA sau AMIKACINA SAU o alta schema terapeutica: AMPICILINA + GENTAMICINA + OXACILINA (100mg/kgc/zi) .
Tratamentul infectiilor cauzate de Hemophilus influenzae contine- AMPICILINA sau AMOXICILINA sau CEFALOSPORINE de generatie II – III in monoterapie, 7-10 zile : CEFUROXIM AXETIL 50mg/kgc/zi, CEFTRIAXONA 50-100mg/kgc/zi.
Infectiile cu gram negative se trateaza cu TIMENTIN (ticarcilina + acid clavulanic) .
Daca starea generala se amelioreaza, antibioterapia se continua pana la vindecare.

Tratamentul patogenic consta in oxigenoterapie (la izoleta), DIAZEPAM (cand exista convulsii), tonice cardiace si diuretic- DIGOXIN 0. 04mg/kgc/zi, 1-2zile
apoi 0. 01mg/kgc/zi; FUROSEMID 1-3mg/kgc/zi. Se efectueaza transfuzii cand Hb<7g/dl. Daca apare edem cerebral se administreaza : MANITOL 1-2mg/kgc/zi, la 4 ore, p. i. v. 30min.

Tratamentul simptomatic cuprinde : antipiretice (pentru scaderae febrei), impotriva meteorismului, sedare prudenta (apare stop respirator), sustinere cu gama globuline i. v 0. 4mg/kgc/doza (in infectii grave) .

Tratamentul complicatiilor gen, abces si pleurezie prevede drenajul chirurgical.

Evolutia este favorabila cu tratament instituit in mod corect.

Complicatiile pot fi diverse:
- metabolice, cuprinzand: sindromul de deshidratare, hipoglicemia, dezechilibrarea hidro-electrolitica;
- toxice manifestate prin: miocardita, nefrita, hepatita;
- septice evidentiate prin: pleurezie, abces pulmonar, septicemia, pericardita, meningita (cu bombarea fontanelei si convulsii) ;
- mecanice suggestive prin pneumotorax.

Prognosticul patologiei este grav in momentul aparitiei complicatiilor si la sugarii cu varsta mica (inregistreaza o incidenta a mortalitatii crescuta) .
In starile grave punctia lombara este obligatorie pentru excluderea meningitei.