Boala Osgood-Schlatter

Boala Osgood-Schlatter este una dintre cele mai frecvente cauze ale durerii de genunchi la adolescenti. Este o conditie benigna, autolimitanta asociata cu apofizita de tractiune a tuberculului tibial prin entorsa repetitiva a centrului de osificare secundar al tubercului tibial.

Studiile histologice sugereaza o etiologie traumatica a bolii Osgood-Schlatter. Cresterea osoasa este mai rapida decit cea a tesuturilor moi determinind ingrosarea tendonului care traverseaza articulatia si pierderea flexibilitatii. In timpul perioadelor de crestere rapida stressul prin contractia cvadricepsului este transmis prin tendonul patelar la o portiune mica a tuberozitatii tibiale inca nedezvoltate. Acest fenomen determina fractura avulsie partiala prin centrul de osificare. Eventual apare formare de os heterotopic secundar in tendon linga insertie producind o masa vizibila.

Tratamentul chirurgical este rar indicat si este in general rezervat pacientilor cu durere dizabilitanta recurenta care nu raspunde la terapia conservativa. In general interventiile chirurgicale au rezultate bune, mai ales la pacientii cu osificari cartilaginoase. Terapia conservatoare este de obicei singura necesara. Se va evita activitatea fizica care necesita flexii ale genunchiului repetitive pentru 2-4 luni. Exercitiile terapeutice ale intaririi cvadricepsului sunt indicate. Dispozitivele ortopedice precum tijele genunchiului, ghips cilindric pentru mers sau benzile infrapatelare pot fi recomandate. Pentru a controla durerea si inflamatia se indica administrare de analgezice.

Boala Osgood-Schlatter are o evolutie autolimitanta. 90% dintre pacientii tratati cu terapie conservativa au prezentat ameliorarea simptomatica in aproximativ un an de la debut. Ocazional pacientii pot prezenta probleme la ingenuncheat in perioada de adult sau osiculi dezvoltati in tendonul patelar care trebuie excizati. Exista inca controverse asupra indicatiei chirurgicale in tratamentul pacientului inainte de maturitatea scheletica. Datorita riscurilor si a abeneficiilor aceasta nu este recomandata.

Patogenie

Initial leziunea Osgood-Schlatter a fost considerata a fi rezultatul avulsiei cartilajului sau osului de pe tuberozitatea tibiala. Studiile arata ca cele mai multe aczuri de boala sunt cauzate de microtrauma fibrelor profunde ale tendonului patelar si ale insertiei sale pe tuberozitatea tibiala.

Muschiul cvadriceps, cel mai mare din corpul uman se insera pe o zona relativ mica de pe tuberozitatea tibiala. Drept consecinta exista o tensiune crescuta naturala la locul de insertie. La copii stressul aditional este plasat pe zona cartilaginoasa ca rezultat al activitatilor fizice viguroase, conducind la modificari traumatice ale insertiei.

In timpul alergatului, gimnasticii si a altor sporturi care necesita contractii repetate ale cvadricepsului apar fracturi de stress osteocondrale sau microavulsii. Zona proximala a insertiei tendonului patelar se separa cu ridicarea tuberculului tibial. In timpul fazei de reparare a acestei fracturi se depune os nou in spatiul de avulsie determinind un tubercul deviat si proeminent. Cind o persoana cu leziuni ale tuberculului continua sa participe la sporturi se dezvolta din ce in ce mai multe leziuni iar procesul de reparare determina o tuberozitate anormala cu implicatii de lunga durata cosmetice si functionale.

Cauze
Etiologia este controversata dar conditia este exacerbata clar de catre exercitii fizice. 50% dintre pacienti prezinta istoric de trauma in antecedente. Microtrauma cronica a tuberozitatii tibiale secundara suprasolicitarii muschiului cvadriceps este o etiologie suspectata. Cea mai acceptata ipoteza etiologica este subiectul tractiunii in timpul adolescentei cu microfracturarea tuberculului tibial. Apofiza tuberculului apare la copii de 7-9 ani. Tractiunea repetata prin tenodnul patelar determina microfracturi in apofiza.

Factorii de risc cuprind:
-virsta intre 8-15 ani
-sexul masculin, cresterea scheletica rapida
-sporturile care presupun saritul repetat.

Semne si simptome

Boala este descrisa de obicei la adolescenti dupa o perioada de crestere rapida. Fetele afectate au virsta intre 10-11 ani, iar baietii intre 13-14 ani. Durerea este simptomul clinic de debut. Durerea poate fi reprodusa prin extinderea genunchiului impotriva unei rezistente, contractia cvadricepsului. Alergatul, saritul, ingenuncheatul, sederea pe vine exacerbeaza durerea. Ameliorarea simptomelor apare intermitent pe durata a citorva luni inainte ca pacientul sa se prezinte la medic. Durerea este bilaterala la 25% dintre cazuri. Aproximativ 50% dintre pacienti prezinta o trauma in antecedente.

Examenul fizic cuprinde:
-edem al tesutului moale vizibil deasupra tuberozitatii tibiale proximale
-sensibilitate la palparea tuberozitatii tibiale si la nivelul insertiei patelare
-se poate palpa o masa ferma
-durerea este reprodusa prin extensia impotriva unei rezistente
-examinarea articulatiei genunchiului este normala, boala este extraarticulara
-absenta epansamentului sau a sensibilitatii condiliene este tipica
-eritemul tuberozitatii tibiale poate fi prezent
-unii pacienti pot prezenta atrofie a cvadricepsului.

Complicatii:
-nonuniunea tuberculului tibial, ridicarea patelei
-avulsia tendonului patelar, genu recurvatum
-artrita degenerativa patelofemurala
-subluxatia patelara, patela alta, condromalacia.

Clasificarea severitatii bolii:
Gradul 1-durere dupa activitate se remite in 24 de ore
Gradul 2-durere in timpul si dupa activitatea fizica care se remite in 24 de ore si nu limiteaza activitatea
Gradul 3-durere continua care limiteaza activitatea.

Evolutia bolii:
Prognosticul pentru pacientii cu boala Osgood-Schlatter este excelent. Simptomele se rezolva spontan la un an. Discomfortul poate persista pentru 2-3 ani pina la inchiderea platoului de crestere tibial. La aproximativ 10% dintre pacienti simptomele continua pina la virsta de adult in ciuda tratamentelor conservative. Acest fenomen se datoreaza largirii tuberozitatii sau prin formarea de osiculi in tendonul patelar.