Adeziuni labiale

Adeziunile labiale reprezinta o afectiune frecventa a femeilor prepubertale. Tulburarea este de obicei asimptomatica si este observata de catre parinti sau in timpul unei examinari fizice de rutina. Tratamentul pentru aceste adeziuni este de obicei conservator.

Adeziunile labiale apar mai ales la fetitele intre 3 luni si 6 ani virsta. pot persista pina la pubertate. Unii copii pot sa nu prezinte nici un simptom, in timp ce alte fetite pot acuza durere in zona genitala, dificultate la urinare sau infectii frecvente ale tractului urinar.

Nu este clar de ce unele fete tinere dezvolta adeziuni labiale. Se considera ca nivelele mici de estrogen pe care le au fetele in timpul copilariei si iritatia vulvara pot determina alipirea labiilor. De la 6-8 saptamini de viata o fetita poate dezvolta aceasta conditie. Fetitele nou-nascut nu prezinta conditia datorita estrogenului mamei din timpul sarcinii. De asemeni nivelul mare al estrogenului din timpul pubertatii nu permite dezvoltarea adeziunilor labiale la fetele care au menstruatie.

Adeziunile mici nu acopera orificiul vulvar si se pot autosepara cind fetita atinge pubertatea. Adeziunile moderate care acopera jumatatea inferioara a vaginului pot fi tratate cu un emolient cu vitamina D sau A alaturi de separarea gentila de doua ori pe zi pentru citeva saptamini. Adeziunile semnificative care acopera orificiul vaginal si pe cel urinar frecvent pot fi tratate eficient cu o crema cu estrogen. Aceste adeziuni pot bloca drenajul secretiilor vaginale normale si fluxul urinar. Determina colectarea urinii in vagin si iritatia acestuia.

Patogenie

Adeziunile labiale sunt alipiri fibroase ale labiilor mari. Sunt datorate nivelelor mici de estrogen din perioada prepubertala si a contactului cu iritanti. Nivelul scazut de estrogen joaca un rol etiologic in formarea adeziunilor labiale iar efectul protector al estrogenului mamei face aceasta conditie absenta in perioada de nou-nascut. Adeziunile labiale pot fi determinate de inflamatia labiilor si vaginala, iritatia locala sau trauma tisulara. Sunt raportate si drept rezultat al abuzului sexual si pot fi asociate cu laceratii si hematom.

Semne si simptome

Adeziunile labiale apar cel mai adesea la fetitele intre 3 luni si 6 ani, cu virf de incidenta in jurul virstei de 13-23 de luni. Nu sunt raportate la nou-nascuti. Lasate netratate se rezolva la pubertate fara interventie externa, datorita cresterii nivelului de estrogen.
Adeziunile labiale reprezinta alipirea anormala a labiilor mari ale vulvei. Vulva este componenta anatomica externa a vaginului. Diagnosticul este pus prin inspectia zonei vulvare si observarea acoperirii partiale sau totale de catre labii cu o linie alba indicind adeziunea. Daca fetita prezinta simptome de durere cind adopta diferite pozitii de contact strins cu zona anatomica implicata sau la urinare adeziunile labiale pot fi cauza.
Adeziunile labiale sunt in general asimptomatice si nu determina morbiditate ginecologica sau urologica. Rar pot determina blocarea fluxului urinar cu reflux vaginal al urinii.

Diagnostic

Dagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: himenul imperforat, chisturile Gartner, ureterocelul, polipul vaginal, atrezia vaginala, rabdomiosarcomul vaginal.

Tratament

Terapia medicala:
Adeziunile labiale pot fi controlate prin supraveghere periodica si rezolutie spontana in peste 80% dintre cazuri intrun an. Daca tratamentul este necesar in functie de simptome sau la cererea parintilor este indicata crema cu estrogen. Aceasta se aplica direct pe labiile mici si poate fi folosita timp de 2-4 saptamini.

Cremele cu estrogen sunt sigure, doar o mica cantitate de crema va fi folosita pentru o durata scurta de timp. Citeva paciente care sunt tratate cu aceste crème pot dezvolta sini de dimensiuni mici si colorarea labiilor. Aceste conditii nu sunt periculoase si vor disparea o data ce tratamentul este incetat. Acest tratament nu are rezultate nefavorabile. Jumatate dintre adeziuni se vor separa in 2-3 saptamini. unori tratamentul necesita durata a 2-3 luni. Adeziunile labiale pot reapare chiar si dupa ce au fost desprinse. O data ce labiile sunt separate se foloseste crema cu vitamina A si D ca emolient pentru 6-12 luni pentru a mentine labiile deschise si a preveni sau ameliora iritatia zonei vulvare.

Terapia chirurgicala:
Daca terapia medicala cu crème cu estrogen nu determina separarea labiilor se indica separarea manuala sau chirurgicala. Adeziunile dense severe si retentia urinara sunt alte cazuri in care se intervine chirurgicala. In functie de maturitatea copilului separarea chirurgicala poate fi efectuata cu anestezie locala cu crema cu lidocaina sau prilocaina. Se separa labiile cu un hemostat. Sedarea anestezica anetrior de interventie poate fi indicata in anumite cazuri.
O data ce adeziunile au fost separate chirurgicals sau medical se aplica un emolient cum este o crema antibiotica de citeva ori pe zi pentru citeva luni pentru a permite vindecarea marginilor labiilor fara a repeta formarea de adeziuni.

Complicatii:
Recurenta fenomenului este comuna si raportata la 14% din cazuri. Efectele adverse ale estrogenului din crème sunt rare si reversibile o data ce aplicarea a incetat. Crema cu estrogen determina hiperpigmentarea temporara a zonei pe care a fost aplicata si cresterea in volum alaturi de sensibilitatea sinilor.