Avortul recurent (habitual)

Pierderea timpurie a sarcinii este cea mai frecventa complicatie care apare la cel putin 75% dintre femeile insarcinate. Cele mai multe dintre pierderile de sarcini sunt nerecunoscute de femei si survin inainte de data normala a viitoarei menstruatii. Restul de 15-20% sunt avorturi spontane sau sarcini ectopice diagnosticate dupa recunoasterea de sarcina. Cele mai multe dintre femeile sanatoase nu au nevoie de evaluare dupa unul sau chiar doua avorturi.

Aproximativ 80-90% dintre femeile cu un singur avort spontan va naste un fat viabil la urmatoarea sarcina. Şansa de o sarcina normala este mai mare daca femeia a nascut unul sau mai multi feti viabili si este redusa la femeile peste 35 ani.

Dupa a doua pierdere de sarcina, este normala dorninta cuplului de a sti care este riscul unei noi pierderi de sarcina si ce pot face pentru a avea o sarcina normala. De cele mai multe ori medicul ofera doar suport emotional si consiliere, abordarea fiind incarcata de incertudini asupra cauzelor avorturilor.

Definitie

Organizatia Mondiala a Sanatatii a definit avortul spontan ca expulzarea unui embrion sau fat cu greutatea de 500 g sau mai putin, corespunzator la aproximativ 20-22 de saptamani de gestatie. Definitia avortului recurent (habitual) variaza.

Clasic, a fost definit ca trei sau mai multe avorturi spontane.

Totusi unii specialisti considera ca doua perderi de sarcina constituie avorturi recurente.

La o femeie cu doua pierderi de sarcina in antecedente riscul de avort creste la circa 25%, iar la femeile cu trei pierderi de sarcina in antecedente creste la 33%. Cu toate acestea nu exista un prag clar pentru numarul de avorturi care justifica fara echivoc evaluarea si tratamentul.