Antrax

Introducere

Antraxul este o infectie produsa de Bacillus anthracis,  transmisa de la animale (ierbivore) la om (zooantroponoza). Boala este cauza de sporii bacilului (bacterie cu forma de bastonas), ajunsi in organismul uman dupa contactul cu animalul infectat sau cu produsele de origine animala contaminate. Infectia se poate transmite si prin intepaturile unor insecte, prin inhalarea sporilor sau prin ingestia acestora.

Cea mai comuna forma de infectie la om, este antraxul cutanat. Boala produsa prin inhalare are o evolutie rapida si grava, cu paritia mediastinitei hemoragice si moarte. Mai rar, infectia se poate localiza la nivel visceral si prezinta de asemenea risc crescut de deces.

Bacilul a fost identificat pentru prima data in anul 1850, demonstrandu-se ca fiind primul agent patogen implicat in aparitia unei boli infectioase.

Bacilul antraxului este o bacterie gram-pozitiva, sporulata si aeroba; ea sporuleaza in prezenta oxigenului. Aceasta bacterie produce trei proteine cunoscute sub denumirea de: toxina antraxului. Sporii au capacitatea de a supravietui cativa ani in solul uscat, dar pot fi distrusi prin fierbere (minim 10 minute), si prin contactul cu solutiile antiseptice (formol). Cele mai multe tulpini de bacil sunt sensibile la tratamentul cu penicilina.

Antraxul este raspandit pe intreg mapamondul; cel mai adesea infecteaza animalele ierbivore domestice (vite, capre, oi, cai) dar si pe cele salbatice. Infectarea animalelor se face prin consumul de vegetale contaminate cu spori. La animale, boala are o evolutie severa, finalizata cu moartea gazdei. Musca reprezinta unul dintre vectorii implicati in raspandirea antraxului (prin intepaturi).

Sursele de apa dintr-un areal geografic pot fi si ele contaminate in urma migrarii animalelor infectate. Omul are o rezistenta naturala mai mare in fata infectiei, fata de animalele ierbivore. Frecvente cazuri de imbolnavire apar in domeniul agricol, acolo unde exista contact strans cu sursa de infectie, dar si in indrustria ce prelucreaza produse de origine animala contaminate (piei, lana). Tarile cu cel mai mare numar de imbolnaviri sunt: Iranul, Turcia, Pakistanul si Sudanul.
Pentru a combate raspandirea infectiei, s-a instituit un program de vaccinare impotriva antraxului la animale.
 
Patogeneza

Bacilu antraxului este capabil de a traversa tegumentele si mucoasele, patrunde rapid in circulatie, se multiplica usor si poate ucide. Toxina antraxului este principalul factor de virulenta.

Toxina este formata din trei proteine:
-antigenul protector (imunizant).
-factorul edematiant.
-si factorul letal.

Antigenul protector este capabil sa se ataseze la nivelul membranei celulelor tinta, favorizant patrunderea in celula a celorlalti doi factori. Factorul edematiant, favorizeaza aparitia edemului la locul infectiei si inhiba leucocitele polimorfonucleare (PMN-mediatori ai inflamatiei). Factorul letal, odata patruns in celula, determina moartea acesteia.

Leziunile tegumentare faciliteaza patrunderea sporilor in piele, unde vor germina, rezultand formele vegetative ale bacilului ce vor produce toxine. Astfel, vor apare leziuni de necroza, hemoragie, congestie si edem. Clinic, leziunea are aspect de ,,pustula maligna’’.

Atunci cand boala este transmisa pe cale aeriana, sporii, care au un diametru foarte mic, se vor cantona la nivelul alveolelor pulmonare; de aici, pe cale limfatica vor ajunge sa germineze la nivelul ganglionilor mediastinali; rapid se produce necroza hemoragica ganglionara cu mediastinita hemoragica.
Carnea contaminata si insuficient preparata va conduce la aparitia formelor gastrointestinale de antrax. Daca aciditatea sucului gstric nu distruge sporii de bacil, acestia vor germina la nivel intestinal, de unde vor produce limfadenita hemoragica. In unele cazuri bacteria poate produce meningita, prin raspandire pe cale umorala de la un alt focar infectios.

Odata patruns in organism, antraxul se raspandeste rapid in toate organele pe cale limfatica si sanguina, devenind fatal.