Alopecia areata

Introducere

Alopecia areata reprezinta o forma de pierdere a parului recurenta, necicatriciala care poate afecta orice zona piloasa. Este o conditie benigna si asimptomatica la majoritatea pacientilor. Poate determina stress psihosocial la persoanele afectate. Aceasta poate fi localizata, extinsa sau asociata cu conditii autoimmune precum dermatita atopica, vitiligo, afectiuni tiroidiene, boli vasculare colagenoase, diabet zaharat, anomalii ale persoanalitatii.

Tratamentul nu este obligatoriu deoarece conditia este benigna, iar remisia si recurenta spontana
sunt commune. Terapiile cuprind regimuri de stimulare a cresterii parului dar acestea nu pot influenta evolutia initiala a bolii. Terapia corticosteroidica include injectari intralezionale sau aplicare topica. Cresterea parului poate persista pina la 9 luni dupa o injectie. Imunoterapia topica este definite ca inducerea unei dermatite de contact alergice prin aplicarea topica a unor alergeni potenti. Terapia sistemica cu psoralen si ultraviolete A prezinta rate de vindecare de 20-73%, dar recurenta este crescuta.

Alopecia areata este impredictibila. Nici un tratament nu este efficient in oprirea progresiei conditiei. Cei mai multi pacienti prezinta citeva localizari, iar cresterea spontana a parului apare intrun an. Sub 10% din pacienti sufera de alopecie extensive. Factorii de prognostic negative cuprind anomaliile unghiilor, atopia, debut la virsta frageda si formele severe de alopecie areata.

Patogenie si cauze

Patofiziologia alopeciei areata ramine necunoscuta. Ipoteza cea mai acceptata este ca alopecia este o conditie mediate autoimun care apare la persoanele predispuse genetic.
Teoria autoimunitatii.
Evidentele sustin ipoteza conform careia alopecia areata este o conditie autoimuna. Procesul pare a fi mediat cellular T, dar au fost descoperiti si anticorpi directionati impotriva firului de par.

Teoria genetica.
Numerosi factori favorizeaza predispozitia pentru alopecia areata. Frecventa membrilor familiei afectati intre pacienti este estimate la 20%. Incidenta este crescuta la persoanele cu forme de alopecie severa fata de cea localizata.

Teoria inervatiei si a vasculaturii.
Faptul ca pacientii cu alopecie areata raporteaza prurit sau durere ocazionala in zonele afectate ridica posibilitatea alterarii sistemului nervos periferic.

Teoria virala.
O alta ipoteza a fost propusa pentru a explica patologia alopeciei areata. Este considerate a avea o origine infectioasa, dar nu s-a descoperit nici un agent microbian constant.