Sfecla rosie (beta vulgaris)

Planta bianuala, cultivata in majoritatea regiunilor tarii. Frunzele sunt mari si radacina conica, groasa. Florile apar din al doilea an de cultura. Fructul este o glomerula.

Sfecla contine glucide, proteine, lipide, glucoza, fructoza, zaharoza, celuloza, acizi organici (malic, oxalic, citric, succinic), fenoli, vitamine (B, C), substante minerale (potasiu, sodiu, fosfor, calciu, magneziu, bor, fier, mangan). In scop fitoterapeutic se utilizeaza radacina.

Planta este utilizata in gastronomie in prepararea salatelor, in forma cruda sau fiarta, in diverse combinatii cu alte legume.

Uz intern:

- hipertensiune, anemie, guta, gripa, leucemie, gastroduodenite, tuberculoza, bronsita, constipatie - se consuma radacina cruda, sub forma de suc.

Uz extern:

- leucoree, vaginite, traumatisme, contuzii, paradontoza - sub forma de cataplasma, bai sau spalaturi locale, gargara.

Contraindicatii:

- Planta este contraindicata in cantitati mari in diabet.

Efecte adverse:

- Supradozajul poate produce tulburari digestive, hipocalcemie, blocaj renal, hipotiroidism, hipovitaminoza A.