Terapia prin dans

Terapia prin dans reprezinta utilizarea in scop terapeutic a dansului pentru a imbunatati starea fizica si mentala a persoanelor.

Rezultatele studiilor stiintifice asupra efectelor terapiei asupra sanatatii indica eficienta acesteia in imbunatatirea stimei de sine si in reducerea stresului.

Cu ajutorul terapiei prin dans, corpul devine instrumentul prin care invatam sa ne simtim bine in propria piele si ne regasim energia din copilarie.

Terapia are drept scop conectarea cu sinele si eliberarea de tensiunile si de blocajele inscrise in memoria corpului. Din punct de vedere fizic, ea amelioreaza circulatia, coordonarea si tonusul muscular.

Din punct de vedere mental si emotiv, terapia creste increderea in sine, stimuleaza capacitatile intelectuale si creativitatea si permite exprimarea unor emotii greu de redat prin cuvinte (furie, frustrare, izolare, etc)

Sedintele de terapie prin dans se desfasoara individual sau in grup intr-o incapere ce se aseamana mai mult cu un studio de dans decat cu cabinetul unui terapeut. La prima intalnire, terapeutul incearca sa identifice motivele si obiectivele participantului.

Miscarile pot fi improvizate sau nu, in functie de stilul terapeutului. Muzica nu este intotdeauna prezenta; in cazul unui grup, ea poate fi elementul care uneste, in timp ce linistea favorizeaza cautarea ritmului in sine.

Pentru a crea in climat de incredere si de complicitate si pentru a favoriza constientizarea corpului si a mediului, unii terapeuti utilizeaza diverse obiecte, uneori neobisnuite (ca de exemplu, un balon cu diametrul de un metru!)

Terapia prin dans permite descoperirea propriului corp si trezeste o multime de senzatii, sentimente si ganduri. La sfarsitul sedintei, se poate discuta despre descoperirile si despre senzatiile simtite in timpul dansului. Aceste discutii pot orienta etapele viitoare ale terapiei.

Terapeutii ii ajuta pe pacienti sa descopere un limbaj nonverbal care le ofera informatii pretioase despre ceea ce se intampla in corpul lor. Terapeutul observa si evalueaza miscarile pacientilor, apoi creeaza un program adaptat problemelor specifice. Frecventa si nivelul de dificultate al terapiei variaza in functie de necesitatile participantilor.

Terapia prin dans este utilizata de persoane cu probleme sociale, emotionale, cognitive sau fizice. Ea face deseori parte din procesul de recuperare in urma unei boli cronice.

Sedintele de terapie prin dans se desfasoara atat in mod individual cat si in grup, iar uneori sunt efectuate de o intreaga familie.

Terapia prin dans se adreseaza persoanelor de orice varsta. Principalele sale beneficii sunt favorizarea sanatatii in general, atenuarea stresului, angoasei, anxietatii, tensiunilor fizice si durerii cronice. In plus, ea are rolul de a diminua simptomele depresiei.
Efectuata in grup, terapia prin dans favorizeaza reintegrarea sociala si crearea de legaturi afective. Ea provoaca de asemenea o stare generala de bine care apare datorita placerii de a fi intr-un grup.

Terapia prin dans contribuie la mentinerea sanatatii, dar constituie si o metoda complementara de a reduce stresul la bolnavii de cancer sau de alte boli. Este un exercitiu fizic bun, care creste mobilitatea si coordonarea muschilor si reduce tensiunea musculara. Din punct de vedere emotional, terapia creste increderea in sine, promoveaza interactiunea intre persoane si este o metoda de exprimare a sentimentelor.
Unii sustinatori ai terapiei afirma ca aceasta intareste sistemul imunitar, jucand un rol important in prevenirea bolilor. Cu toate acestea, nu exista dovezi stiintifice care sa confirme efectele terapiei prin dans in prevenirea si vindecarea bolilor.

Dansul este o parte importanta a ritualurilor de vindecare si a evenimentelor religioase din cea mai mare parte a culturilor traditionale. In societatea moderna, terapia prin dans a aparut in anii 1940, raspunzand, printre altele, necesitatii de a gasi o abordare nonverbala pentru pacientii cu probleme psihiatrice.

Utilizarea dansului in scopuri terapeutice a inceput in 1942, cand medicii unui spital din Washington au descoperit ca sedintele de dans aveau un efect benefic asupra pacientilor.
In anul 1966, terapia capata un statut oficial, odata cu infiintarea ADTA (Asociatia Americana de Terapie prin Dans).