Dictionar plante medicinale

A   B   C   D   E   F   G   H   I   J   L   M   N   O   P   R   S   T   U   V   Z

Musetelul

Cuvântul matricaria provine de la latinescul mater = mamă, făcând aluzie la utilizarea plantei în bolile femeilor. După alţii se apreciază că derivă de la latinescul matrix- matricis = uter, aluzie la folosirea plantei în tulburările menstruale. Cuvântul chamomilla derivă din grecescul kamaimelon, numele plantei. Alţii apreciază că ar rezulta din cuvintele greceşti kamai = mic, şi milon = măr, aluzie la mirosul fin al florilor de muşeţel asemănătoarea cu al unor specii de măr.

Descrierea Muşeţelului:

Plantă scundă, atingând înălţimea de 20- 60 cm, mult ramificată şi cu frunze de 2-3 ori penat sectate, cu segmente lineare. Florile sunt grupate în capitule terminale. Marginea fiecărui capitul este ocupată de flori albe, ligulate, femele, iar în regiunea lui centrală se găsesc numeroase flori tubuloase, hermafrodite, galben- aurii, cu corola cu 5 dinţi şi antroceul din 5 stamine cu anterele concrescute. Receptaculul capitulului plan la începutul înfloririi devine conic şi gol la interior, ceea ce permite să deosebim florile de muşeţel adevărat, de florile recoltate de la specii înrudite şi lipsite de proprietăţi terapeutice.

Locuri de creştere

Este o plantă erbacee, anuală, spontană, ce creşte din zona de şes până în cea monatană, în întreaga ţară, prin fâneţe, poinei, margini de păduri, margini de ogoare, pe lângă drumuri şi căi ferate, pe lângă locuinţele oamenilor, cu predilecţie pe soluri nisipoase uşoare. Planta înfloreşte din luna mai până la sfârşitul lunii iulie.

Când se recoltează muşeţelul?

Pentru scopuri medicinale se folosesc capitulele florale cu pedunculul de cel mult 1 cm. Acestea vor fi recoltate pe timp însorit după ce s-a ridicat roua şi când florile ligulate s-au desfăcut şi au luat o poziţie orizontală, receptaculul s-a alungit în formă de con, iar florile tubulare au înflorit şi au căpătat culoarea galbenă pe jumătatea inferioară a conului purtător de flori.

Jumătatea superioară este de culoare galben- verzuie, datorită florilor tubulare neajunse la maturitate. În acest stadiu florile au cel mai ridicat procent de ulei eteric. Produsul obţinut are miros specific, aromat puternic, iar gustul este amărui aromatic.

Acţiune farmacologică:

Datorită principiilor active foarte variate pe care le conţin, florile de muşeţel au proprietăţi farmacodinamice numeroase ca: antiinflamatoare, analgezice, antiseptice, antihistaminice, antispastice, cicatrizante şi stomahice.

Extern, are acţiune emolientă, antiseptică şi decongestivă ano-rectal şi tonic capilar.

Întrebuinţări ale muşeţelului:

Ca sedativ, antispasmodic şi stimulant în cistitele purulente, fiind analgezice, antiseptice şi antiflogistice. Se recomandă pentru tratamentul gastritelor, enterocolitelor, dismenoreelor, colicilor intestinali, diareei, infecţiilor renale, astmului bronşic la copii şi în boli ale ficatului.

Ceaiul de muşeţel împreună cu anason şi fenicul se dă copiilor pentru calmarea colicilor şi eliminarea gazelor. În răceli şi gripă, ceaiul de muşeţel provoacă transpiraţia ceea ce face să scadă febra.

Extern se utilizează în tratamentul unor eczeme zemuinde prin aplicarea peste ele a florilor.

Părul spălat cu ceai de muşeţel capătă un aspect mătăsos şi în acelaşi timp îi întăreşte rădăcina.

Contraindicaţie: Se recomandă a nu fi utilizat de persoanele cu micoze pentru ca chamazulenul le întreţine şi reactivează.

Preparare şi utilizare

Intern: sub formă de infuzie 1-5 g% se utilizează în dermatologie, în tratamentul paradontozelor, sub formă de cataplasme şi în spălături şi clisme.

În arsuri, florile de muşeţel se folosesc sub formă de muşeţel astfel: 2 linguri de flori (10 g) se îmbibă cu o lingură de alcool şi se lasă în repaus într-un vas acoperit 4-5 ore. Peste acest amestec se toarnă 100 ml ulei de floarea soarelui şi totul se menţine 3-4 ore într-un vas metalic în care fierbe apă, amestecând din când în când. După acest timp se filtrează, iar uleiul rezultat se păstrează la rece în sticle colorate şi se foloseşte sub formă de comprese aplicate pe răni

Pentru extragerea majorităţii principiilor active se procedează astfel: se macerează 1-2 linguriţe de flori într-o ceaşcă de apă rece, timp de 30 minute. Se strecoară lichidul şi se pune deoparte. Peste florile rămase se toarnă jumătate ceaşcă de apă clocotită şi se lasă 15 minute. Se strecoară şi se amestecă în ambele lichide.

Pentru băi se pun într-un săculeţ de pânză unu doi pumni de flori pulverizate, peste care se toarnă apă clocotită. Se lasă astfel până ce baia ajunge la temperatura normală a corpului, apoi se foloseşte în scopul dorit.

Contra durerilor de cap, se recomandă câte 1 g de flori de muşeţel pulverizate, luate la câteva ore după masă.

Pentru gargară sau băi pentru ochi, se face o infuzie din 15 g (trei linguri ) flori de muşeţel cu 200 ml de apă. După 10 - 15 minute se strecoară lichidul, la care se adaugă 4 g acid boric.

În cazul balonărilor de stomac se recomandă un ceai preparat astfel: muşeţelul şi fenicul, câte 2 linguri, rădăcină de nalbă, de lemn dulce şi frunze de mentă, câte 4 linguri din fiecare. Din acest amestec se iau 2 linguri care se opăresc cu două pahare de apă. După 5 minute se strecoară lichidul şi se îndulceşte. Se bea în cursul zilei câte un sfert de pahar cu ceai.

În gastrite şi enterite se poate folosi următorul amestec de plante : muşeţel, coada şoricelului, pelin, mentă şi salvie.

Se infuzează 2 linguri din acest amestec de plante cu un pahar de apă. Se lasă 15 minute, apoi lichidul se strecoară şi se bea neîndulcit, pe stomacul gol, în cursul unei zile, în două reprize.

Pentru ameliorarea durerilor provocate de menstruaţiile dificile, se recomandă ceai din 40 g muşeţel, 30 g frunze de mentă şi 30 g rădăcină de valeriană. O lingură din acest amestec de plante se opăreşte cu o ceaşcă de apă. După răcire se strecoară, se îndulceşte şi se beau 2 3 ceaiuri pe zi.