Dictionar plante medicinale
A B C D E F G H I J L M N O P R S T U V Z
Leurda
Descrierea plantei si cultivare
Leurda (usturoiul salbatic) este o planta perena care creste in umezeala padurilor, in locuri umbroase. Are radacina asemanatoare unei cepe si tulpini inalte de 15 pana la 40 cm care poarta frunze mari, stralucitoare, de forma ascutita si culoare verde proaspat. Din aprilie pana in iunie are flori albe, caracterizate de o aroma de usturoi. Planta are seminte negre si se inmulteste prin polenizare.
Leurda nu necesita cultivare, are nevoie doar de o locatie umbroasa, preferabil sub copaci, si va creste singura. Se dezvolta cel mai bine in soluri umede, desi se acomodeaza si acolo unde solul este foarte umed doar iarna. Cand are conditii propice va forma un adevarat covor si poate fi destul de invaziva, avand tendinta de a se raspandi peste tot. Leurda incepe sa se dezvolte de la mijlocul pana la sfarsitul iernii, infloreste primavara si moare in mijlocul verii, ceea ce permite altor plante sa creasca in acelasi spatiu.
Descrierea condimentului
Asemanator cu usturoiul, dar mai putin puternic si cu o aroma de arpagic.
Frunzele trebuiesc recoltate inainte ca planta sa infloreasca. Bulbul, mult mai mic decat cel al usturoiului, este rareori folosit.
Intensitatea gustului: 5
Pregatire si depozitare
Frunzele au un gust delicios crude sau gatite, cu o aroma de usturoi, mai blande decat usturoiul si cuisoarele, si dau o aroma intr-adevar distincta salatelor pe timp de iarna. Sunt folosite la asezonarea supelor, tocanelor, salatelor si pot fi utilizate chiar si in loc de spanac.
Florile au aroma mai puternica decat frunzele, in cantitati mici fiind un element decorativ valoros pentru salate, carora le imbunatateste gustul si buchetul.
Bulbul poate fi si el mancat crud sau gatit si poate fi recoltat pe toata durata anului, desi este mai bun cand planta hiberneaza, adica intre iulie si ianuarie. Are o aroma puternica de usturoi, desi este mai mic si mai greu de folosit. Daca este recoltat in iunie-iulie, poate fi pastrat cel putin 6 luni
Origine
Leurda este nativa din Europa centrala si de vest. In SUA, exista o planta salbatica, cu miros de ceapa, allium tricoccum, folosita in scopuri similare.
Etimologie
Denumirea engleza “ramson” (in engleza veche “hramsan”) are o origine nesigura; denumiri inrudite se gasesc si in alte limbi: “ramslok” in suedeza, “ramsen” in germana.
Denumirea romaneasca, “leurda” provine din “al” care inseamna usturoi (din latinescul allium) si “urda” care este inrudita cu cuvantul urs. Bulgarescul “levurda” a fost imprumutat din romana. Ursul este un element asociat plantei si in alte limbi, cum ar fi o denumire alternativa engleza “bear’s garlic”, probabil datorita credintei ca, trezit din hibernare, acesta se hraneste mai intai cu leurda. Denumirea de “usturoi salbatic” este asociata plantei si in alte limbi: “ail sauvage” in franceza, “agrio skorko” in greaca, “dikij chesnok” in rusa, “yabani sarimsak” in turca.
O alta denumire uzitata este cea de “usturoi de padure”: “woutknooploock” in olandeza si “ajo silvestre” in spaniola.