Dictionar plante medicinale

A   B   C   D   E   F   G   H   I   J   L   M   N   O   P   R   S   T   U   V   Z

Gentiana

Toamna tarziu, si acum, la inceput de primavara, plantele contin in radacinile lor o intreaga farmacie, plina de "medicamente" menite sa produca minunea renasterii lor dintre zapezi, dupa lungul somn de iarna.

Intre aceste plante care raman ascunse sub zapada se numara si gentiana, o iarba de leac cu adevarat remarcabila. Numele ei latin - Gentiana cruciata, Gentiana lutea - vine din antichitate, de la Gentius, regele Iliriei, care se pare ca a descoperit si a mentionat pentru prima oara intr-o scriere aceasta planta medicinala. De mai bine de doua mii de ani, gentiana este folosita in toata Europa ca tonic amar, ca anti-toxic si stimulent al functiilor ficatului.

Avem doua specii cu efecte medicinale practic similare: prima este Gentiana cruciata, care creste in semiumbra padurilor rarite de brad, de pin sau de fag. O mai intalnim si pe fanete sau la marginea pajistilor din zona premontana. Are tulpinile lungi de pana la jumatate de metru si arcuite, flori superbe - albastrui, radacinile sunt lungi ca niste fire, dar si extrem de amare, motiv pentru care planta mai este numita la noi si fierea pamantului. A doua este specia Gentiana lutea, numita si ghintura, care prefera luminisurile de pe crestele dealurilor si ale muntilor josi, poienile insorite. Are florile galbene si este foarte rara in Europa, inclusiv in Romania, fiind declarata monument al naturii si fiind ocrotita de lege. Recoltarea sa din flora spontana fiind interzisa, ghintura in scopuri medicinale este cultivata doar in culturi si comercializata in magazinele naturiste specializate. In schimb, fierea pamantului se gaseste din abundenta si poate fi culeasa - e drept, rational - din flora spontana. Se culege de la ea radacina (rizomul), care se scoate toamna (noiembrie) sau primavara devreme (martie, inceputul lui aprilie), cand are maximum de principii active. Rizomii se dezgroapa, se spala rapid in curent de apa rece, se despica in doua sau in patru si se usuca in strat subtire, in locuri lipsite de umiditate si bine aerisite. Atunci cand radacinile capata o consistenta lemnoasa si devin casante, rupandu-se cu un pocnet sec, procesul uscarii s-a incheiat. Rizomii de gentiana se pastreaza in saculeti de hartie, in locuri curate si lipsite de umiditate. Iata, in continuare, si cateva utilizari terapeutice ale acestui produs vegetal:

Modul de preparare si de administrare al gentianei

Maceratul la rece

Se pun doua lingurite de pulbere de radacini (obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea) intr-un pahar (200 ml) de apa si se lasa vreme de 8-10 ore la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Se consuma 1-3 pahare pe zi din acest macerat, intotdeauna pe stomacul gol, cu minimum 15 minute inainte de masa. In functie de afectiunea tratata, cura dureaza 3-6 saptamani.

Infuzia combinata

Se pun doua lingurite de pulbere de radacina de gentiana intr-un pahar de apa si se lasa sa macereze vreme de 6-8 ore la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un pahar de apa, dupa care se lasa sa se raceasca. In final, se combina cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul unei zile.