Afectiuni sistem digestiv

- Aciditate la stomac (hiperaciditate gastrica)

- Anorexie

- Balonari

- Calculi biliari, litiaza biliara

- Cancer de colon

- Cancer de ficat

- Cancer la stomac

- Ciroza hepatica

- Colecistita

- Colica biliara

- Colita, enterita, enterocolita

- Colon iritabil

- Constipatie

- Crohn (Boala)

- Diaree

- Dischinezie biliara

- Fisura anala

- Gastrita

- Halena (respiratie urat mirositoare)

- Helicobacter Pylori

- Hematemeza

- Hemoragie digestiva

- Hepatita cronica

- Hernie hiatala

- Detoxifierea generala a corpului si a organelor sistemului digestiv

- Indigestie

- Intoxicatie cu substante chimice, medicamente, alimente alterate

- Laxativ

- Pancreatita

- Parazitoza - ascaridioza, giardioza, oxiuroza

- Pirozis

- Reflux gastro-esofagian

- Steatoza hepatica

- Suprasolicitare digestiva

- Ulcer gastroduodenal

<<< Inapoi la Tratamente naturiste

Ce se intampla cu hrana odata introdusa in cavitatea bucala? Care e structura sistemului digestiv si care este rolul acestui sistem de digestie? In ce fel intervin ficatul si pancreasul in digestie? Care e rolul intestinelor?

Rolul sistemului de digestie, e acela de a digera mancarea si de a absorbi nutrientii, sarurile, apa in scopul hranirii organismului.

Procesul de digestie este descompunerea alimentelor ingerate in componente simple ce pot fi absorbite de catre organism pentru construirea si hranirea celulelor, precum si pentru obtinerea energiei necesare activitatilor zilnice. Digestie se realizeaza cu ajutorul secretiilor diferitelor organe implicate in digestie si al motilitatii (activitatea muschilor din sistemul digestiv de amestecare si impingere a hranei catre capatul tractului digestiv).

Absorbtia - trecerea nutrientilor, sarurilor si a apei din intestin in sange ori limfa prin intermediul epiteliului sistemului de digestie.

Procesul de digestie implica mestecare hranei, transmiterea ei de-a lungul tractului de digestie, descompunerea moleculelor de hrana in molecule mai mici ce pot fi asimilate de organism. In gura se formeaza bolul alimentar care este impins prin faringe in esofag, iar de aici in stomac.

Ajuns in stomac, bolul e amestecat cu sucul gastric, formand chimul. Chimul e impins, prin contractii ale muschilor stomacului, prin duoden, in intestinul subtire. Aici sucurile intestinale continua descompunerea macromoleculelor, iar prin epiteliul intestinal (membrana ce acopera intestinul) substantele nutritive rezultate din digestie sunt absorbite in sange.

Procesul de digestie se face la nivelul monozaharidelor. Enzimele din tractul intestinal descompun hrana in particule: grasimi, proteine şi carbohidrati. Carbohidratii sunt: amidonul (polizaharida) ce este descompus in glucoza, dizaharidele (sucroza-descompusa in glucoza si fructoza, lactoza-descompusa in glucoza si galactoza si maltoza-descompusa in glucoza).

Proteinele sunt digerate ca aminoacizi si mici lanturi de peptide de 2 ori 3 aminoacizi. Grasimile sunt constituite din trigliceride si sunt digerate ca monogliceride si acizi grasi.

Doctorii nutritionisti recomanda ca aproximativ 60% din totalul caloriilor zilnice sa fie luate din carbohidrati.

Grasimile reprezinta o sursa de energie a organismului. Primul pas in digestie a grasimilor este dizolvarea acestora la nivelul cavitatii intestinale. Dupa descompunere prin digestie, grasimile sunt transferate in sange, prin intermediul caruia ajung in diferite parti ale corpului unde sunt stocate pentru un eventual uz ulterior.

Glandele salivare produc o enzima ce incepe transformarea amidonului din hrana in particule mai mici pentru o digestie optima. Apoi, in stomac, mucoasa stomacala produce sucul gastric si enzime pentru digestie a proteinele.

Dupa ce stomacul impinge amestecul rezultat de primele faze de digestie in intestinul subtire, hrana este amestecata prin digestie cu substantele produse de alte doua organe: pancreasul si ficatul.

Pancreasul produce un suc ce contine o serie de enzime care descompun carbohidratii, grasimile si proteinele in digestie. Ficatul eliberează bila. Bila e stocata in perioada dintre mese in vezica biliara. La ora mesei, vezica biliara transfera bila in intestine unde grasimile sunt descompuse prin digestie.

Dupa ce grasimile sunt descompuse, enzime produse de pancreas ori de glande ale peretilor intestinelor digera particulele rezultate.

Glandele auxiliare sunt cele salivare, ficatul, prin functia sa de producere a bilei prin intermediul celulelor hepatice (bila, stocata in vezica biliara, este necesara in digestie si absorbtia grasimilor) si pancreasul, care produce un suc pentru digestie ce contine enzime necesare in digestie si bicarbonat pentru neutralizarea acidului chimului.

Pancreasul secreta sucul pancreatic (un lichid incolor) care este transmis prin doua canale in duoden. Pancreasul incepe sa produca sucul imediat dupa ce hrana a fost introdusa in gura. De asemenea, pancreasul produce insulina şi glucagonul.

Ficatul, cea mai mare glanda (1,5 - 2kg), este situat in partea dreapta superioara a abdomenului, sub diafragma. Acesta are un rol esential in asimilarea produselor si digestie. Dupa ce are loc tot porcesul de digestie, sangele purtator al substantelor absorbite ajunge la ficat unde sunt filtrate.

In urma procesului de digestie  o parte din substantele considerate periculoase ori inutile sunt folosite pentru producerea bilei. Ficatul decide cum substantele nutritive vor ajunge in restul organismului si care dintre acestea vor ramane pe post de rezerva de energie. De asemenea, ficatul stocheaza unele vitamine si zaharul folosit de catre organism pentru producerea energiei.

Controlul procesului de digestie

Sistemul nervos autonom, hormonii si alti mesageri chimici controleaza motilitatea si secretia sistemului gastrointestinal pentru a maximiza procesul de digestie.

Hormoni: molecule ce actioneaza ca mesageri chimici pentru a regla anumite functii ale corpului.

Neurotransmitatori: o substanta chimica ce transmite impulsuri nervoase de-a lungul unei sinapse.

Sistemul nervos somatic: parte a sistemului nervos periferic ce primeste informatia de la piele, muschi, incheieturi etc.

Sistemul nervos autonom: parte a sistemului nervos ce inerveaza muschii cardiaci, muschii involuntari (stomac, intestine) si glandele.

Controlul proceselor de digestie este de trei tipuri: cefalic, gastric si intestinal. Controlul cefalic gestioneaza receptorii pentru vedere, miros, gust, initiaza reflexele ce produc salivatia, producerea sucului gastric si contractiile gastrice.

Toate sunt mediate de nervul vag. Controlul gastric se refera la initierea reflexelor ce produc secretii gastrice marind motilitatea gastrica. Controlul intestinal face ca o data cu intrarea in intestine a chimului sa fie initiate reflexe ce duc la secretia de bicarbonat, enzime digestive, bila si sa se declanseze contractii intestinale. Reflexe inhibitorii regleaza golirea gastrica pentru a favoriza procesul de digestie si absorbtia ce au loc in intestinul subtire.