Vergeturi

Vergeturile reprezinta o contitie patologica a pielii comuna care nu cauzeaza probleme medicale semnificative, totusi vergeturile pot determina stress psihic important pentru persoanele afectate. Acestea reprezinta cicatrici liniare dormice acompaniate de atrofie epidermica.

Factorii care conduc la dezvoltarea vergeturilor sunt putin intelesi. Nu exista un consens general asupra etiologiei. Se considera ca apar in urma ruperii retelei tesutului conjunctiv. S-a sugerat faptul ca se dezvolta in pielea cu o cantitate abundenta de fibre groase de colagen, asa cum este cea a adultilor. Acest fapt este evident la persoanele care dezvolta vergeturi in timpul sarcinii, lactatiei, cresterii sau descresterii bruste in greutate sau alte activitati stresante. Cresterea activitatii corticoadrenale este implicate in dezvoltarea vergeturilor precum in cazul sindromului Cushing.

Vergeturile pot raspunde la tratamentele farmacologice si interventiile clinice mai ales in stadiul initial de vergeturi rosii. O data ce devin albe exista doar citeva modalitati de tratare. Hidratarea intensiva, vitamina C, acizii din fructe, retinolul sunt citeva terapii indicate pentru vergeturile initiale. Tratamentul cu laser pulsat arata o ameliorare a aspectului vergeturilor.
Vergeturile sunt o problema cosmetica mai ales, dar se pot rupe intrun accident. Adolescentii cu vergeturi se pot astepta ca acestea sa devina mai putin vizibile in timp. Tratamentul cu tretinoin, lumina pulsata si peeling chimic amelioreaza semnificativ aspectul clinic al urmelor de intindere in stadiul initial.

Patogenie si cauze de vergeturi

Vergeturile afecteaza pielea care este supusa unei intinderi continue si progressive, aplicind un stress crescut asupra tesutului conjunctiv prin cresterea dimensiunilor diferitelor regiuni ale corpului. Apare pe abdomen si sinii femeilor gravid, pe umerii barbatilor care isi lucreaza intens corpul la sala, la adolescent in timpul perioadei de crestere si la persoanele care sunt supraponderale.
Distensia pielii conduce la degranularea excesiva a mastocitelor cu lezare secundara a colagenului si elastinei. Utilizarea prelungita a corticosteroizilor orali sau topici sau in sindromul Cushing (cresterea activitatii adrenale) conduce la dezvoltarea vergeturilor. Factorii genetici pot juca un anumit rol, dar inca nu este dovedit.

Semne si simptome ale vergeturilor

Vergeturile afecteaza femeile mai frecvent decit barbatii. Afecteaza adolescentii, femeile gravide si pacientii cu activitate excesiva adrenala. Vergeturile initiale apar ca striuri plate, subtiri, rosii si pot fi ocazional pruritice. In timp ele se maresc in lungime si latime si devin rosii. Suprafata vergeturilor poate fi fin ridata. Vergeturile mature sunt benzi albe, depresate, neregulate, cu axul lung paralel cu liniile de tensiune ale pielii. Sunt in general lungi de citiva cm si late de 1-10 mm. Gradat unele vergeturi pot dispare. Evolutia naturala este similara cu cea a formarii cicatricilor sau ranilor in curs de vindecare.

In sarcina vergeturile afecteaza abdomenul si sinii. Cele mai comune localizari pentru vergeturi la adolescent sunt coapsele si regiunea lombosacrata la baieti si coapsele si sinii la fete. Pentru localizari exista numeroase variatii. Vergeturile induse de consumul prelungit de steroizi sunt largi fata de alte fenotipuri si implica zone extinse, ocazional fata. Vergeturile secundare administrarii topice steroide sunt asociate cu cresterea potentei agentului cind sunt folosite plasturi de plastic oculzivi. Acestea afecteaza zonele de flexie si sunt mai putin vizibile daca tratamentul este interupt timpuriu. Vergeturile sunt de obicei o problema cosmetica, dar daca sunt extensive se pot rupe si ulcera cind intervine intinderea lor fortata.

Diagnosticul de vergeturi

Examen histologic. In stadiul initial predomina modificarile inflamatorii, este present edemul in derm. In stadiile tardive epidermal devine subtire si plat cu pierderea dermatografismului. Dermul contine benzi de collagen impachetate strins si aranjate orizontal la nivelul dermului papilar. Fibrele elastice arata fenomene de rupere in dermul reticular.
Diagnosticul vergeturilor commune se face cu cele din sindromul Cushing si cu elastoza focala-vergeturile elastozice (asimptomatice, benzi galbene lineare, orizontale pe spatele inferior.

Tratament pentru vergeturi

In practica curenta chiar si cu noile medicamente topice descoperite si dispozitivele bazate pe lumina, vindecarea vergeturilor ramine de neatins. Evitarea cresterii sau scaderii rapide in greutate ajuta la prevenirea aparitiei urmelor de intindere, mai ales la grupurile cu risc inalt cum sunt tinerii si gravidele. Adolescentii cu vergeturi pot astepta un anumit grad de ameliorare a acestora in timp. Vergeturile au sansa de ameliorare semnificativa prin raspuns la regimuri farmacologice in stadiul initial de vergeturi rosii. O data ce devin albe exista putine modalitati de terapie.

Terapia medicala pentru vergeturi
Hidratarea intensiva a leziunilor si folosirea de vitamina C, acizi de fructe, retinoizi si alte farmaceutice prezinta succese variabile in tratamentul vergeturilor. Aplicarea topica de tretinoin a demonstrate ameliorarea semnificativa a aspectului clinic a vergeturilor rosii. Nu trebuie folosit la gravid si femei care alapteaza datorita efectelor teratogene. Folosirea si a altor retinoizi precum adapalene si tazarotene promite de asemeni in terapia vergeturilor.

Terapia chirurgicala pentru vergeturi
Tratamentul cu laser pulsat la energie mica arata o ameliorare a aspectului vergeturilor. Sunt necesare de obicei sedinte repetate la interval de 4-6 saptamini. Datorita efectelor adverse asupra pielii aceste terapii trebuie folosite doar la persoanele cu piele inchisa la culoare. Lumina pulsata intensa arata ameliorare microscopic a vergeturilor. Pare a fi un regim promitator pentru vergeturile rosii cu doar citeva posibilitati terapeutice pentru cele albe. Laserele si sursele emitatoare de lumina cu ultraviolete B arata o repigmentare a vergeturilor albe. Aceasta se datoreaza cresterii pigmentului melanic, hipertrofiei melanocitelor si cresterea numarului melanocitelor.