Sindromul Asperger

Sindromul Asperger face parte dintr-o subgrupa de patologii neurologice cunoscute sub numele de autism. Daca inainte diagnosticul de autism se punea doar copiilor care traiesc in propria lor lume, fara a comunica in vreun fel cu mediul exterior, astazi se stie ca autismul este mai complex, prezinta foarte multe forme, fiecare cu particularitatile sale.

Specialistii disting doua grupe principale : autismul de tip Asperger si autismul de tip Kanner. Doctorul vienez Hans Asperger a descris pentru prima data in lucrarea sa de doctorat publicata in  1944 sindromul care astazi ii poarta numele. In timp ce compatriotul sau Leo Kanner a descris copii cu un tablou clinic specific fara echivoc autismului, Hans Asperger a analizat cazurile unor copii care, desi sufereau de o forma de autism, dispuneau de mai multe capacitati de relationare sociala.

Sindromul Asperger este dificil de recunoscut la o prima analiza. Desi copiii afectati au un aspect normal, comportamentul lor este ciudat. In mod caracteristic apar perturbari ale abilitatii de relationare, ale empatiei, particularitati motorii , interese speciale, intense, pentru un anumit domeniu si un vocabular extins.

Etiologie

Cauza exaca a sindromului Asperger nu a fost inca deslusita. Specialistii investigheaza impactul factorilor genetici si ambientali asupra dezvoltarii cerebrale. Se apreciaza ca sindromul nu este provocat de un model educational deficitar, de circumstante sociale sau individuale. Frecventa de aparitie a sindromului este mai mare la sexul masculin.

Traducere germana: Asperger Syndrom
Traducere engleza: Asperger Syndrome

Diagnostic

Diagnosticarea sindromului Asperger se face pe baza anamnezei si a observatiilor facute de doctor, familie si cei apropiati referitoare la comportamentul copilului. Nu exista nici un fel de teste sangvine, investigatii imagistice la nivel cerebral sau alte metode care sa intermedieze un diagnostic de certitudine.

Dificultatile de diagnosticare se datoreaza atat episoadelor de „normalitate” cat si asemanarilor cu alte afectiuni. De aici rezulta importanta diagnosticului diferentiat si a atentiei in urmarirea criteriilor de diagnosticare a sindromului Asperger propuse de DSM (Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorders-  Manualul statistic si de dignosticare a patologiilor mintale).

Diagnosticul diferential se face cu:
- ADD (Attention Deficit Disorder)
- Fobii
- Manii
- Sindromul Tourette
- Depresii
Problematica este situatia cand sindromul Asperger se asociaza, destul de des, cu aceste afectiuni.

Manifestari clinice

Caracteristic pentru tabloul clinic al sindromului Asperger este faptul ca o parte din manifestarile specifice sunt percepute ca puncte tari, calitati care pun in umbra dificultatile asociate. In general problemele care apar in tabloul clinic al afectiunii se grupeaza in trei categorii:
- Comunicare sociala
- Relationare sociala
- Imaginatie sociala

Probleme de comunicare sociala:

Dificultatea de a intelege elementele paraverbale ale limbajului (tonul vocii, timbrul, intonatia, pauzele in discurs) si elementele nonverbale (mimica, gestica);
Dificultatea de a incepe sau incheia o conversatie;
Folosesc adesea neologisme sau sintagme complexe al caror sens nu le este clar;
Sunt excesiv de literali in exprimare si nu inteleg glume, exprimari metaforice sau sarcastice;

Probleme de relationare sociala:

Pacientii cu sindromul Asperger isi doresc sa fie sociabili, insa reusesc cu greu sa inceapa si sa intretina o relatie, devenind astfel foarte frustrati;
Nu inteleg si nu respecta regulile sociale nescrise ( se apropie prea mult fizic de o persoana sau abordeaza subiecte de conversatie neadecvate);
Se pot retrage foarte mult in sine, parand dezinteresati de cei din jur;
Sunt contrariati de conduita celor din jur;

Probleme de imaginatie sociala:

Imaginatia bolnavilor cu sindrom Asperger este normala dintr-un anumit punct de vedere, multi dintre cei afectati avand veleitati artistice, de scriitori sau muzicieni. Lacunele lor de imaginatie se manifesta in contextul social:
Imposibilitatea de a gasi o solutie pentru o situatie problematica si de a face predictii in legatura cu ce urmeaza;
Dificultatea de a intelege sau interpreta gandurile, sentimentele si actiunile celorlalte persoane  ;
Se adapteaza cu greu unor activitati care solicita imaginatia, preferand activitatile monotone, repetitive;

Alte particularitati:

Preferinta pentu rutina (ii deranjeaza intarzierile, schimbarea programului, alegerea unui alt drum spre scoala);
Interesele speciale, intense, uneori obsesive: pacientii cu sindromul Asperger pot sa ajunga eruditi in domeniul lor de interes;
Dificultati senzoriale: hiperestezie sau hipoestezie ( de exemplu lumina puternica, zgomotele inalte, mirosurile puternice pot cauza anxietate sau durere);

Puncte tari:

- Sinceritate, loialitate;
- Un simt pronuntat al dreptatii;
- Memorie bune, dar selectiva (orientata spre un domeniu de interes);
- Memorie fotografica;
- Motivatie, recunostina ( dependente de apreciere si lauda);

Spre deosebire de simptomatologia clasica din autism, copiii cu sindromul Asperger au mai putine probleme de exprimare si , de cele mai multe ori, inteligenta medie sau superioara. Nu prezinta de obicei dificultatile de invatare asociate autismului, dar pot avea altele, specifice, cum ar fi:
- Dislexia
- Dispraxia
- Hipoprosexie combinata cu hiperactivitate (ADHD)
- Epilepsie

Tratament

Tratamentul sindromului Asperger trebuie individualizat si aplicat cat mai devreme. Atitudinea terapeutica trebuie sa vizeze imbunatatirea calitatii vietii celui afectat, prin:
- Acceptarea copilului asa cum este;
- Consilierea pacientului, a parintilor si a cadrelor didactice;
- Promovarea gradata a contactelor sociale;
- Crearea conditiilor de intimitate;
- Evitarea expresiilor cu sens figurat, care ar putea fi gresit interpretate;
- Antrenarea copilului in activitati cu un grad inalt de structurare;
- Aprecierea intereselor speciale ale copilului;
- Lauda;

Prognostic

Sprijiniti de un tratament combinat individualizat, copiii cu sindromul Asperger pot invata sa isi gestioneze mai bine problemele de relationare sociala si interpersonala. Multi dintre adultii afectati se incadreaza cu succes in campul muncii, cu toate ca au nevoie permanenta de incurajare si sprijin moral pentru a-si pastra autonomia.