Pemfigusul conjunctivei

Pemfigusul conjunctivei este o boala cu caracter autoimun; practic este vorba despre prezenta locala a unor anticorpi indreptati impotriva antigenelor membranei bazale conjunctivale; acesti anticorpi pot ajunge chiar si in circulatia sistemica a organismului; frecvent, aceasta boala se asociaza cu prezenta unor leziuni buloase tegumentare, sau mucoase; boala afecteaza mai ales persoanele varstnice si se manifesta bilateral.

Pemfigusul conjunctivei poate debuta sub forma unei conjunctivite catarale; secretia conjunctivala are un caracter vascos, si o coloratie galbuie; secretia conjunctivala poate capata un aspect pseudomembranos. La nivelul conjunctivei pleoapelor pot fi decelate leziuni veziculare; aceste vezicule, avand un diametru de cativa milimetri, vor disparea dupa 48-72 de ore de la aparitie. Semnele iritative locale sunt foarte vag conturate, iar membrana conjunctivala va suferi un fenomen de retractie, dupa ce leziunile veziculare au erupt. Fenomenele retractile vor conduce la deformarea marginilor pleoapelor si vor cauza leziuni ale corneei. Corneea, care acum nu mai este protejata adecvat de catre secretia lacrimala sau de catre pleoape, se va usca – xerosis = keratinizare superficiala a epiteliului conjunctivei bulbare si a corneei.

Evolutia bolii este lent progresiva, cu multiple perioade de acutizare a simptomatologiei, si afectari similare ale altor mucoase. Perioadele lungi de remisiune a bolii se pot interpune pe parcursul evolutiei indelungate a bolii; in final, boala poate produce orbire.

Corticosteroizii si ciclosporinele nu pot stopa evolutia acestei boli. De asemenea, metodele chirurgicale nu pot inpiedica fenomenele retractile de la nivelul corneei si nici nu pot conserva transparenta corneei (metode chirurgicale utilizate - grefa de mucoasa bucala, grefa de conjunctiva sau keratoplastii) .