Paralizia Bell

Cea mai frecventa forma de paralizie a facialului este paralizia Bell. Nu se cunoaste exact cauza acestei paralizii. Specialistii sunt de parere ca in unele cazuri ea poate fi cauzata de catre virusul herpetic care produce herpesul labial recurent.

In majoritatea cazurilor de paralizie Bell, nervul facial care asigura inervatia muschilor de pe o parte a fetei sufera leziuni datorate unui proces inflamator.

Clinic, debutul este brusc, cu dureri retroauriculare si scaderea fortei musculare in 48 de ore. Simtul gustativ este pierdut de partea afectata, iar zgomotele puternice sunt foarte iritante pentru pacient. Prezenta paraliziei incomplete in prima saptamana are un prognostic excelent. La examenul lichidului cefalorahidian se poate gasi o limfocitoza usoara. Anatomopatologic, exista o degenerescenta axonala pe traiectul nervului.

Vindecarea este spontana in trei sferturi din cazuri, recuperarea survenind in decurs de cateva saptamani sau cateva luni. Sansele de recuperare completa sunt mai mari in conditiile in care simptomatologia incepe sa se amelioreze de la sine in 3 saptamani.

Doua din trei persoane se recupereaza complet. Restul raman cu sechele cum ar fi slabiciune musculara si diferite grade de paralizie de la partiala la completa, care pot sa nu mai dispara complet niciodata. Unii pacienti dezvolta miscari faciale involuntare, cum ar fi dischinezii (contractii involuntare) ale buzelor, lacrimarea ochilor sau spasme ale fetei sau pleoapelor.

Aceste semne pot fi tratate cu injectii pe baza de toxina botulinica, substanta care produce o paralizie temporara a musculaturii faciale. Daca se suspecteaza un anume virus ca fiind etiologia paraliziei, pacientului i se pot administra medicamente antivirale, cum ar fi acyclovir.